Sursa aici
„Dupa cum fierul ascute fierul, tot asa si omul atata mania altui om.” (Proverbe 27:17).
Parerea majoritatii este ca, intr-o familie, conflictele sunt nocive si afecteaza negativ relatia de cuplu. Desi este o afirmatie de bun simt, in mod evident adevarata in majoritatea cazurilor, exista si opinii contrare conform carora conflictele, in anumite conditii, pot fi benefice. In continuare vom analiza aceasta pozitie, mai putin cunoscuta, dar mai realista, intrucit nu putem elimina conflictele dintr-o relatie. Vom vedea care sunt motivele pentru care conflictele sunt de cele mai mutle ori distructive. Ne vom referi in mod special la conflictele din cadrul cuplului, principiile fiind insa valabile si pentru alte tipuri de relatii, cum ar fi cele dintre parinti si copii.
Definim conflictul ca o situatie in care persoanele implicate se confrunta cu asteptari, nevoi sau obiective contradictorii, care genereaza lupta fiecaruia pentru a obtine ceea ce doreste. Exista conflicte care pot fi rezolvate si conflicte care nu se pot rezolva. In cel de-al doilea caz este foarte probabil ca cei doi sa recurga la metode manipulative pentru a-l constrange pe celalalt sa adopte o anumita solutie. Din astfel de situatii decurg conflictele in care nici unul dintre parteneri nu vrea sa cedeze. John Gottman, specialist in relatiile de cuplu, pune in evidenta aspecte surprinzatoare in ceea ce priveste conflictele. Cu unele probleme sau conflicte, sustine el, cuplul va trebui sa invete sa traiasca, asa cum ar trai cu o alergie: uneori se pot gasi remedii, dar de cele mai multe ori situatiile conflictuale trebuie integrate in viata persoanei. Motivul pentru care nu putem spera ca o anumita categorie de conflicte, specifica fiecarui cuplu in parte, sa se rezolve, este ca ele se bazeaza pe valori sau obiceiuri diferite care sunt adinc inradacinate in personalitatea fiecaruia. Ceea ce se poate face uneori este limitarea efectului pe care il are un anumit comportament asupra partenerului sau partenerei. In situatiile in care nu pot fi facute schimbari satisfacatoare pentru amindoi, recomandarea este ca partenerii sa vorbeasca despre ceea ce ii deranjeaza, fara a se rani.
Exista citeva semne ale rezolvarii ineficiente a conflictelor. Din experienta autorului mentionat, prezenta acestor semne in primele trei minute de conversatie pe marginea unor subiecte conflictuale reprezinta un bun predictor al divortului / separarii partenerilor sau a insatisfactiei maritale accentuate. Astfel, atunci cind are loc o discutie in contradictoriu, conflictul este agravat de urmatorii factori (dupa Gottman):
1. Un start gresit, tumultuos. Acesta poate fi caracterizat prin critica, remarci sarcastice sau acuzatii. Sansele ca discutia sa continue pe un ton normal sunt foarte reduse in urma unui asemenea inceput. „Ah, iarasi!”, „Iar incepi?”, „Urmeaza continuarea episodului de ieri?” sunt cateva dintre cuvintele care reflecta un inceput gresit.
2. Cei patru calareti apocaliptici. Aceste semnale, asa cum sugereaza si numele care le-a fost dat, sunt considerate ca fiind fatale pentru relatie, in special datorita continutului lor scazut de respect.
Primul calaret apocaliptic este critica. Aceasta presupune accentuarea aspectelor negative dintr-o anumita situatie, precum si sugerarea unor lucruri pe care partenerul le-ar putea face. „Iar ai uitat ce te-am rugat!...”, „Esti insensibil(a)”, „Sa nu mai intarzii!”. Focalizarea pe latura negativa a unei situatii impiedica gasirea unor solutii obiective, care presupune investigarea resurselor, nu doar a piedicilor.
Al doilea calaret apocaliptic este sarcasmul sau cinismul. Ele se refera la denigrarea, umilirea celuilalt prin jocuri de cuvinte, „glume” nesarate (uneori spuse in prezenta altor persoane, pentru a spori efectul urmarit), gesturi sau expresii faciale care denota dezgust fata de partener. Efectul este fie „aducerea la tacere” a celuilalt, fie continuarea schimbului de replici sarcastice.
Deseori, critica si sarcasmul duc la o atitudine defensiva (al treilea calaret apocaliptic). Fiind atacuri la persoana (adica se refera la ceea ce este, si nu la ceea ce face ea), raspunsul cel mai frecvent este cel de aparare si se manifesta prin: negarea celor spuse de catre partener, raspunsuri care includ critica, sarcasmul indreptat asupra lui sau fuga (ex. iese din camera trantind usa).
Tacerea agresiva este un al patrulea calaret apocaliptic. Se manifesta prin lipsa contactului vizual si a unui raspuns verbal. Acest tip de comportament are efecte similare cu ale unui comportament agresiv, de cele mai multe ori declansand si mai multa agresivitate.
3. Inundarea cu mesaje negative, pana in momentul in care cealalta persoana se simte coplesita si se ascunde „sub carapace”. Aceasta duce la hipervigilenta, singurul scop al persoanei atacate fiind autoprotectia. Rezultatul este dezangajarea emotionala, adica opusul a ceea ce presupune prietenia (implicare emotionala). Din cauza ca barbatii consuma mai multa energie in timp ce vorbesc in comparatie cu femeile (fapt dovedit experimental), se simt mult mai repede coplesiti in toiul conflictelor in care sunt inundati cu mesaje negative.
4. Lipsa tentativelor de redresare sau functionarea lor ineficienta. „Hai sa ne oprim, cred ca am mers prea departe”, „Asteapta te rog, acum nu pot fi calm(a)”, „Sunt nervos / nervoasa, trebuie sa ma calmez” sunt cateva modalitati de a exprima tentativele de redresare in momentul in care conflictul tinde sa ia un curs nefavorabil. Ele actioneaza ca un stavilar impotriva inundarii cu semnale negative, efectul dorit fiind scaderea tensiunii emotionale. Pentru a fi eficiente, aceste mesaje trebuie formulate intr-o maniera neagresiva. Un contraexemplu in acest sens este atunci cind spunem: „Iar ma enervezi!”, „Nu discutam despre asta acum!” etc.
Problemele amintite au de-a face cu sentimentele de manie si cu modul de exprimare a lor. Un obiectiv important in ceea ce priveste managementul conflictelor este controlul furiei. Sentimentele de furie apar in situatiile in care persoana considera ca ii sunt incalcate drepturile. In functie de interpretarea data si importanta pe care persoana o acorda situatiei, mania poate fi insotita de reactii cum ar fi: dezamagirea, iritarea, frustrarea, stresul sau furia „oarba”. Pierderea controlului asupra emotiilor si comportamentului reprezinta un semnal de alarma. In aceste conditii, de la un simplu conflict se ajunge la comportamente abuzive, in care ranile pe care partenerii si le provoaca unul altuia pot fi extrem de severe. Daca se ajunge in acest stadiu, sau pentru a fi prevenite consecintele unor comportamente impulsive, este recomandata solicitarea interventiei de specialitate, din partea unui psiholog sau consilier sau a unei a treia persoane abile in medierea conflictelor.
Evitarea adoptarii unor comportamente cum sunt cele mentionate anterior transforma conflictele dintr-o amenintare asupra relatiei intr-o resursa care faciliteaza anumite schimbari in ceea ce priveste obiceiurile din cadrul cuplului.
Iata citeva sugestii legate de rezolvarea eficienta a conflictelor:
- Incepeti „usurel”: nu starniti furtuna de la inceput.
- Exprimati ceea ce nu va place, dar nu il invinovatiti pe celalalt.
- Faceti referire la propria persoana atunci cand va deranjeaza ceva (ex. „Ma simt extrem de minios cind intarzii”).
- Descrieti fapte, fara a evalua sau judeca acele fapte sau persoana careia va adresati.
- Exprimati clar ceea ce doriti sa spuneti, nelasand loc pentru mai multe interpretari.
- Fiti apreciativi, manifestand acceptare fata de personalitatea celuilalt (cand spuneti ceea ce nu va convine, referiti-va la comportament, nu la persoana).
- Spuneti ceea ce „va arde” inainte de a va infuria prea tare.
- Puneti in aplicare tentativele de redresare.
- Faceti „compromisuri” (negociati), acceptand influenta din partea partenerului.
- Fiti tolerant(a) fata de greselile sau imperfectiunile celuilalt (nu presupuneti ca „daca ar fi mai puternic, mai amabil, mai inteligent etc.", toate problemele s-ar rezolva mai usor).
- Controlati-va manifestarea sentimentelor de furie.
- Folositi umorul (dar nu si sarcasmul) pentru a depasi situatiile tensionate.
In concluzie, abordarea conflictelor nu presupune intotdeauna rezolvarea lor, ci manifestarea respectului fata de cealalta persoana prin comportamente verbale sau nonverbale, in conditiile mentinerii si tolerarii unei situatii conflictuale neelucidate. In acest fel, conflictele nu mai sunt piedici, ci devin resurse pentru o relatie de cuplu armonioasa.
Psih. Anca Axente
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu