duminică, 27 decembrie 2009

Pomenirea Sfântului si întâiului Mucenic si Arhidiacon Stefan(+33)




Sursa aici

Facandu-se, oarecand, intrebare, intre saduchei, farisei si elini, despre Domnul nostru Iisus Hristos, unii zicand ca este prooroc, altii ca este inselator, altii ca este Fiul lui Dumnezeu, fericitul acesta, intai Mucenic si Arhidiacon Stefan, a stat intr-un loc inalt si bine a vestit si a marturisit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos. Si a zis: "Barbati frati, pentru ce s-au inmultit rautatile voastre si este tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul acela care crede si nu se indoieste de Iisus Hristos, ca El este Cel ce a plecat cerurile si S-a pogorat pentru pacatele noastre, Care S-a nascut din Fecioara cea sfanta si curata, aleasa, mai inainte de intemeierea lumii. Acesta neputintele noastre le-a luat si bolile noastre le-a purtat. Ca pe cei orbi, i-a facut sa vada, pe cei leprosi, i-a curatit, dracii i-a gonit si pe toti ne-a mantuit".
Iar ei, auzind aceasta, se certau cu dansul, graind impotriva. Si, hulind pe Domnul cel propovaduit, l-au dus pe Stefan la adunarea sfatului, la arhierei, ca nu puteau sta impotriva intelepciunii si duhului care vorbea, precum scrie la Faptele Apostolilor.
Si au adus martori mincinosi, care au zis: "Noi l-am auzit pe acesta graind cuvinte de hula impotriva Templului si a Legii si, ca Iisus Nazarineanul va schima obiceiurile pe care ni le-a dat Moise". Si pe cand il invinuiau, cei din sobor au vazut fata lui Stefan stralucind, ca o fata de inger.
Si, umplandu-se de ravna, Stefan a adus impotriva lor cuvant de mustrare, precum odinioara Ilie, zicand catre dansii: "Oameni tari in cerbicie si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea va impotriviti Duhului Sfant; cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi". Iar ei, auzindu-l si neputand suferi, s-au pornit cu nespusa manie si scrasneau cu dintii asupra lui. Dar, cautand la cer, Stefan a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta slavei si a zis: "Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu" (Fapte 7,56).
Si, astupandu-si urechile, necredinciosii s-au aruncat asupra lui, l-au scos afara din cetate, si-l ucideau cu pietre, pe cand el se ruga pentru dansii, zicand: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta". Si, acestea zicand, a adormit.
Sangele Mucenicilor este totdeauna o samanta care aduce roade. La uciderea lui Stefan era un tanar, care pazea hainele ucigasilor Mucenicului. Se numeste Saul si el se invoise la uciderea ce se facea. Dar iata, rugaciunea si sangele lui Stefan au biruit in taina si acest Saul, dupa ce s-a intalnit cu Domnul, pe drumul Damascului, s-a facut Sfantul si marele nostru Apostol Pavel. Sangele Mucenicilor totdeauna lucreaza biruintele Domnului.

joi, 3 decembrie 2009

duminică, 15 noiembrie 2009

Update

Nu am mai postat de mult timp. Nu va faceti griji (asta daca isi facea cineva griji :))nu am patit nimic, doar ca am inceput cursurile unei scoli care-mi va permite la finalizarea ei sa pot obtine un job de bugetar.
Intre timp a trebuit sa ma mut temporar in Bucuresti, lucru de care nu sunt deloc incantata deoarece asta inseamna ca stau departe de familia mea, iar cursurile imi ocupa aproape intreaga zi, asa ca nu am reusit sa vizitez orasul. Nici macar in parcul Cismigiu, care se afla langa scoala pe care o frecventez, nu am reusit sa ma plimb nici macar o data. Incerc sa ma consolez cu gandul ca nu mai am mult...pana la vacanta de Craciun.
Intre timp ma delectez urmarind blogurile mele preferate...si cam atat.

luni, 5 octombrie 2009

Mierea de albine - sfaturi utile



Sursa AICI

Despre mierea cristalizata

Recent extrasa din faguri, mierea curge usor, deoarece pastreaza inca temperatura stupului de circa 35oC. Pe masura ce aceasta temperatura scade, devine din ce in ce mai vascoasa si incepe sa cristalizeze. Acest proces de cristalizare variaza de la un sortiment de miere la altul. Cu cat procentul de glucoza este mai ridicat, cu atat mierea cristalizeaza mai repede si invers. Mierea de salcam de exemplu, care are procentul de glucoza cel mai scazut iar procentul de fructoza cel mai ridicat, cristalizeaza cel mai greu. Functie de procentul de fructoza, aceasta miere poate zaharisi chiar si dupa mai multi ani. La polul opus este mierea de rapita, care, avand procentul de glucoza cel mai ridicat, cristalizeaza foarte repede.

De obicei, produsul aflat in comert, ambalat in borcane de sticla, este tratat prin diferite metode astfel ca mierea se pastreaza in forma fluida mult timp.

Este bine sa se retina ca valoarea mierii cristalizate nu este cu nimic modificata fata de cea fluida; s-ar putea spune ca dimpotriva, prezinta o garantie in plus ca mierea este naturala fara substituiri sau falsificari, stiut fiind ca mierea falsificata nu cristalizeaza.

Despre incalzirea mierii

Transformarea mierii cristalizate in miere lichida se face prin introducerea vasului in care se gaseste, intr-un alt vas cu apa fierbinte, la temperatura de cel mult 40 oC, incalzirea mierii peste aceasta temperatura aducand modificari. Mai mult de atat, trebuie sa stiti ca mierea, incalzita excesiv produce "furfurol", o substanta toxica!. Furfurolul este o aldehida care se prezinta sub forma de lichid uleios, cu miros particular. Se foloseste ca solvent selectiv la rafinarea uleiurilor minerale si vegetale si ca insecticid, vermicid. Prin urmare nu folositi mierea pentru prajituri, atunci cand aceasta ar trebui sa fie bagata la cuptor sau pusa pe flacara aragazului.

Cum puteti verifica pe loc calitatea mierii

Metoda 1 Puneti intr-o lingurita putina miere. Cu varful unui creion chimic amestecati in miere pret de cca 1 min. Daca mierea se coloreaza de la creionul chimic, atunci ea nu este naturala. Daca mierea nu si-a modificat culoarea, atunci ea este naturala.

Metoda 2 Puteti testa calitatea mierii fluide simplu cu ajutorul unei lingurite astfel: se introduce lingurita in borcanul de miere si se ridica. Daca mierea curge continuu, atunci ea este naturala. Daca se intrerupe si curge sub forma de picaturi atunci alegeti-va alt furnizor de miere!

miercuri, 30 septembrie 2009

Manastirea Sihastria Putnei

In aceasta vara, desi am fost foarte ocupata cu invatatul, ne-am facut timp intr-un weekend sa ajungem si la Manastirea Sihastria Putnei.
Aceasta se afla la vreo 5 km de Manastirea Putna, accesul facandu-se pe un drum forestier pietruit cam putin prietenos cu masinile.
Nu este prima data cand ajungem acolo, prima data fiind in anul 2007, iar de aceasta manastire ma simt legata intr-un mod deosebit (cred cu tarie ca datorita rugaciunilor facute de catre sfintii parinti ai acestui lacas am fost binecuvantati de Dumnezeu cu minunea noastra de copil).
Este un loc minunat, in mijlocul padurii, iar peisajul este mirific.

Pentru mai multe detalii privind istoricul si activitatea manastirii puteti accesa site-ul acesteia: www.sihastriaputnei.ro

Iata si o parte din pozele facute de sotul meu:















luni, 28 septembrie 2009

Supa crema de dovleac

Dragi mamici, nu-i asa ca uneori nu stiti cum sa mai diversificati mancarea puilor vostri? Asa patesc si eu si astfel ajung sa caut tot felul de retete pentru a introduce si alte legume.
In cele din urma am ajuns la dovleac, pe care eu il foloseam doar la placinta. Dar ce ziceti de o supa crema de dovleac, numai buna pentru bebelusii nostri. Mai ales ca in curand pietele vor fi invadate de aceste fructe sau legume (nu sunt sigura!).

Iata ce contine dovleacul (despre care am citit ca este o leguma minunata pentru a fi introdusa in alimentatia bebelusilor inca de la 6 luni):

O jumătate de ceaşcă de dovleac copt acoperă necesarul zilnic de vitamina A al organismului. Dovleacul este un adevărat depozit de fibre şi antioxidanţi. În plus, dovleacul este o sursă naturală de fibre care stimulează tranzitul intestinal, potasiu, riboflavină (vitamina B2) şi vitamina C. Toate aceste elemente îl recomandă ca un bun aliment natural în sezonul rece.
La fel ca şi morcovii, dovlecii conţin o cantitate importantă de betacaroten, substanţă pe care organismul o transformă în vitamina A. De aceea, dovleacul este recomandat persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare, dar şi celor cu risc crescut de a dezvolta tumori canceroase. Dovleacul copt este indicat în special persoanelor anemice, deoarece este bogat în acid folic (vitamina B9). De asemenea, o cană cu dovleac copt conţine aproximativ 40 mg de calciu.
Potasiul din compoziţia dovleacului este benefic pentru sănătatea inimii. Cardiologii ne sfătuiesc să mâncăm dovleac, fie sub formă de supă, fie copt, pentru a preveni bolile cardiovasculare şi hipertensiunea. (Sursa Jurnalul National)


Iata si reteta mea:




- 500 g dovleac
- 2 cartofi
- 1 ceapa
- 1 morcov
- putina telina
- o jumatate ardei gras
- 150 g iaurt
- 1 galbenus ou
- patrunjel verde

Se curata toate legumele si se taie cuburi. Se pun la fiert in apa cu un praf de sare. Dupa ce au fiert toate legumele se paseaza in blender si crema rezultata se pune din nou pe foc. Galbenusul de ou se amesteca bine cu iaurtul, se adauga in supa crema de dovleac si se lasa sa fiarba cca 5 minute (pentru a fierbe bine galbenusul). La sfarsit se adauga patrunjel verde tocat marunt.
Optional se poate adauga si usturoi pisat (puiului meu ii place).
Pofta buna!

miercuri, 23 septembrie 2009

Urgent caut gazda/inchiriez garsoniera in Bucuresti!

Cu putin timp in urma va spuneam ca am un examen important. Ei bine, va anunt cu bucurie ca l-am luat (Slava Domnului!), iar in urmatoarele 6 luni va trebui sa fac niste cursuri la Bucuresti.

Apelez la cei care au cunostinta despre vreo familie/persoana serioasa care doreste sa primeasca in gazda sau daca stiti vreo garsoniera de inchiriat intr-o suma rezonabila, pentru o perioada de 6 luni.

Va multumesc anticipat (chiar si numai pentru faptul ca, citind aceasta postare, v-ati gandit pentru cateva secunde daca stiti ceva de genul celor cautate de mine) si Dumnezeu sa va binecuvanteze!

marți, 22 septembrie 2009

Creşterea necontrolată a natalităţii ar putea duce la un dezastru ... OARE?!

Sursa LIBERTATEA

Iata cu ce studii ne mai "delecteaza" expertii. Cititi si trageti singuri concluziile (cine stie, poate in viitor este posibil ca politicile de control ale natalitatii sa fie obligatorii ca si vaccinurile!)

"Creşterea necontrolată a populaţiei accelerează schimbările climatice, prejudiciază ecosistemele şi condamnă multe ţări la sărăcie - este concluzia a 42 de experţi dintr-o serie de studii date publicităţii luni, 21 septembrie, care recomandă controlul naşterilor pentru a încetini ritmul de creştere a omenirii, scrie cotidianul francez Les Echos.

În prezent se nasc în lume, în fiecare săptămână, 1,5 milioane de copii, ceea ce ar putea duce la un dezastru planetar, avertizează experţii. "Trebuie pus mai mult accent pe necesitatea unui control al naşterilor - toate femeile ar trebui să fie informate, pentru a putea evita naşterile nedorite", afirmă cercetătorii într-un editorial colectiv publicat în revista British Royal Society.

Dacă nu se iau măsuri ferme de reducere a ratei natalităţii prin programe de planificare familială, populaţia mondială ar putea atinge 11 miliarde de oameni la mijlocul acestui secol, avertizează ei.

Naţiunile Unite prevăd că populaţia mondială va trece de la 6,8 miliarde de oameni, în prezent, la 8-10,5 miliarde, până în 2050. ȚÎn multe ţări dintre cele mai puţin dezvoltate, creşterea rapidă şi permanentă a populaţiei ar putea aduce foamete, eşecul sistemului educativ şi conflicteȚ, potrivit lui Malcolm Potts de la Centrul Bixby pentru populaţie, sănătate şi dezvoltare durabilă (de la Universitatea California).

"Este evident că actuala rată de creştere a populaţiei mondiale este imposibil de suportat în timp", afirmă Roger Short de la Universitatea Melbourne, Australia. Aproape toată această creştere - 98% - ar avea loc, conform previziunilor, în ţările în curs de dezvoltare, mai ales din Africa, a cărei populaţie ar urma să se dubleze, atingând 1,93 miliarde de oameni, până în 2050."

"Cum va face Nigerul să hrănească o populaţie care va creşte de la 11 milioane la 50 de milioane, în 2050, într-o ţară semiaridă care s-ar putea confrunta cu probleme climatice?", se întreabă lordul Adair Turner, fost şef al patronatului britanic, care prezidează Autoritatea Pieţelor Financiare (FSA).

Încă din anul 1798, când populaţia planetei număra doar un miliard de oameni, matematicianul britanic Thomas Malthus avertizase deja asupra potenţialelor riscuri ale unei creşteri a populaţiei."

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Rugati-va pentru mine!

Maine voi sustine un examen foarte important asa ca va rog sa ma pomeniti si pe mine in rugaciunile voastre ca sa ma invredniceasca Bunul Dumnezeu sa-l trec cu bine! Va multumesc!

sâmbătă, 29 august 2009

6 alimente de la care poti sa mori ... la propriu!

Sursa Bravonet

Aparent nişte mâncăruri/băuturi relativ ok, unele alimente pot deveni cu adevărat letale dacă nu sunt consumate în condiţiile în care trebuie. Iată 6 dintre ele!

1 – Cartofii

Surprinzător, chiar şi cartofii ar putea duce la moarte. Expuşi prea mult la soare, aceştia dezvoltă două toxine în exces: solanina şi chaconina, care provoacă ameţeli, stări de vomă, crampe, diaree şi în unele cazuri chiar moartea. Asta în condiţiile în care nu sunt gătiţi cum trebuie. La temperaturi mari însă, toxinele sunt eliminate, iar alimentul este numai bun de mâncat.

2 – Apă la sticlă!

Deşi pare să fie mult mai curată şi mai sănătoasă decât apa de la robinet, un studiu făcut de Environmental Protection Agency a demonstrat că situaţia stă exact invers. Majoritatea sticlelor conţin apă cu bacterii care pot deveni letale, precum carciogena (care sporeşte apariţia cancerului). Ooops!

3 – Puiul prăjit

Ştim. Tuturor ne place la nebunie, îl consumăm des şi în cantităţi mari şi suntem siguri că nu ne poate face nici un rău, right? Eh, nu e chiar aşa. Puiul prăjit poate deveni letal consumat în cantităţi mari datorită grăsimilor conţinute care se depun direct pe vasele de sange. Iar asta poate cauza probleme mari inimilor noastre…

4 – Cafeaua

Deşi nu are otravă sau ceva de genul, cafeaua este, totuşi, unul din lucrurile care ne-ar putea omorî. Pe lângă faptul că am putea face un infarct din cauza presiunii create de cofeina din sânge, temperatura este un alt factor important care ne-ar putea fi letal. Insurance.com a catalogat cafeaua ca fiind unul dintre cele mai periculoase alimente consumate la volan, mai ales că, surprinzător, foarte multe accidente au avut loc din cauza ei.

5 – Ciupercile

Deşi majoritatea speciilor de ciuperci sunt comestibile, există câteva care pot fi cu adevărat letale. Ghinionul este că nu se prea deosebesc de cele comestibile, iar dacă ai cumva nenorocul să guşti ceea ce nu trebuie eşti comdamnat la o moarte dureroasă în numai câteva minute. De asemenea, un alt fel de ciuperci (psilocibinele) provoacă halucinaţii din cauza cărora oamenii îşi pot face rău singuri. Aşadar, watch out!

vineri, 24 iulie 2009

7 condimente miraculoase pentru sanatatea ta

Sursa Libertatea

Una dintre cele mai importante caracteristici ale condimentelor este savoarea deosebită. Un alt avantaj este acela că nu conţin grăsimi, colesterol, zahăr sau sare. Caloriile din condimente sunt nesemnificative, dar unele au în plus vitamine, minerale şi calciu. Vă prezentăm şapte mirodenii care nu numai că dau un gust deosebit mâncărurilor, dar au şi efecte miraculoase pentru sănătate.

Tarhonul

Cea mai importantă calitate a tarhonului e faptul că poate înlocui sarea în preparatele din meniul persoanelor la dietă. Parfumează discret mâncărurile din pui sau ciuperci cu sos, precum ostropelul sau ciulamaua. Se potriveşte cu orice sos pe bază de smântână, maioneză sau unt.

Ghimbirul
În “farmacia verde”, ghimbirul se bucură de reputaţie de antioxidant puternic, motiv pentru care are efecte benefice asupra încetinirii procesului de îmbătrânire. De asemenea, are un efect antibacterian, ajutând la lupta împotriva virusurilor.

Nucşoara

Nucşoara adaugă mâncărurilor calciu, magneziu, potasiu, vitamina A şi vitamina C. Condimentul are calităţi antibacteriene.

Oregano
Are de 42 de ori mai multă putere de antioxidare decât merele şi de 12 ori mai multă decât portocalele. Proprietăţile antiinflamatoare ale acestui condiment ajută la tratarea artritei şi a durerilor articulare. Oregano este şi o sursă de calciu, fier, magneziu, potasiu şi zinc.

Scorţişoara
Creşte capacitatea organismului de a asimila vitamina C, fierul, magneziul şi vitamina K. Are proprietăţi antiinflamatoare, care ajută la ameliorarea durerii, în special a celei menstruale. Totodată, scorţişoara scade nivelul zahărului din sânge, în cazul diabeticilor.

Piperul negru

Este cunoscut ca fiind cel mai sănătos condiment, având efecte benefice asupra tractului digestiv. De asemenea, are proprietăţi antibacteriene şi antioxidante. Piperul este şi o sursă de vitamina A, calciu, cupru, vitamina K, fier, magneziu şi potasiu. Capsaicina, substanţa care îi dă piperului gustul iute, este un puternic stimulent natural, ce ajută la îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, în special a celei periferice.
Boiaua

Este foarte bună împotriva inflamaţiilor. Boiaua e bogată în vitamina A, fier, magneziu, vitamina C, vitamina E, vitamina K, riboflavina şi acid nicotinic.

sâmbătă, 20 iunie 2009

EPITELIN - o crema minune


Da, aceasta crema i-a salvat pe sotul si pe socrul meu de niste eczeme care i-au chinuit mult timp.
Dupa ce am cheltuit multi bani pe nenumarate creme, unguente si preparate farmaceutice recomandate de diferiti medici dermatologi am descoperit aceasta crema la plafar. Exasperati am incercat-o si pe aceasta, convinsi fiind ca una in plus nu are ce sa strice, si spre uimirea noastra a functionat.
Am uitat sa precizez ca sotul meu suferea de o eczema atopica palmara, care uneori mai recidiveaza datorita faptului ca lucreaza intr-un mediu unde se folosesc substante chimice sau pentru ca uneori "uita" sa-si puna manusile cand spala vasele (ei da, detergentul de vase e foarte agresiv pentru piele, chiar daca firmele producatoare se lauda ca au creat formule care protejeaza mainile, lasandu-le catifelate si hidratate).

In prospectul produsului se precizeaza ca este un produs cu principii active si biologice din flori de galbenele si musetel , uleiuri volatile, flavonoide, saponozide triterpenice, vitamina C si acizi grasi esentiali din uleiul de luminita noptii.

Actiune: Datorita principiilor active pe care le contine are actiune cicatrizanta, epitelizanta, calmanta si antiinflamatoare.

Este recomandata pentru tratarea: plagilor greu vindecabile, a plagilor postoperatorii, ranilor, escarelor, arsurilor, intepaturilor de insecte, degeraturilor, eczemelor.

Se poate procura de la magazinele cu produse naturiste, este produsa de firma Exhelios si costa in jur de 7 lei.
Nu garantez ca functioneaza pentru orice tip de eczema (in fond e doar o crema naturista), dar la noi a mers.

Copilul bine crescut

Intr-un sat din campie, s-au intalnit la fantana trei femei. Doua dintre ele nu incetau sa-si laude baietii. Cea de-a treia, insa, nu spunea nimic, cu toate ca avea si ea un baiat de care nu s-ar fi putut plange. Au luat cele trei femei cate o galeata cu apa si au plecat impreuna inapoi, spre casa. Pe drum, s-au intalnit cu cei trei copii, care se jucau intr-o livada.


- Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E asa de puternic.


- Dar al meu, zise si a doua, e priceput la toate.


Nici de aceasta data, cea de-a treia femeie nu a spus nimic. Insa, copilul ei, vazandu-si mama, s-a grabit sa vina si sa ia el galeata. Ceilalti doi baieti au inceput sa rada si au ramas sa se joace mai departe. Acum se vedea adevarul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se laudase cu feciorul sau, dar, in locul ei, vorbeau faptele ...


"Invata-te, fiule, sa fii totdeauna simplu si fara rautate! "


Sursa... Crestin ortodox

luni, 1 iunie 2009

Comanda Babypoint

Pentru ca azi e ziua copiilor ce-ar fi mai potrivit decat sa abordez un subiect in directa legatura.
De cand am devenit mama am inceput sa constientizez mai bine cat de intoxicati suntem de chimicalele din alimente, care in cele din urma ne afecteaza sanatatea. In plus copii sunt mult mai sensibili decat noi pentru ca abia acum isi pun bazele sistemului imunitar si digestiv.
Astfel, am inceput sa ma documentez - in acest sens multumesc Mamicii bio si altor site-uri in domeniu - si sa analizez mai bine etichetele. Mi-am dat seama ca nici macar banalul lapte praf, pe care am inceput sa-l adaug in alimentatia puiului pe la 8 luni, nu este chiar ferit de anumiti aditivi nesanatosi pentru copii. Am inceput sa caut alternative ecologice si am descoperit ca exista formule bio de lapte praf si chiar meniuri la borcanel.
Pentru ca la noi nu prea exista in comert lapte praf bio am inceput sa caut si din intamplare am dat peste site-ul Babypoint unde am gasit si formule de lapte bio si piureuri la borcanel, de asemenea ecologice. Am facut comanda, cam cu strangere de inima nestiind cu ce ma voi pricopsi, si aceasta a sosit in 3 saptamani, deoarece ei fac livrarile direct din Germania.
Va atasez poza cu ce am comandat... o cutie lapte praf Hipp bio, Biscuiti Hipp bio si pentru ca se apropie concediul si nu stiu pe unde ajungem sa avem la noi si niste mancare la borcanel un meniu cu vita si unul cu peste, tot Hipp si tot certificate bio.



Pe toate acestea am platit 84 de lei, cu tot cu taxe postale (la ei taxele de transport din Germania in Romania sunt gratuite, insa pentru ca nu locuiesc intr-un oras unde au ei reprezentanti a trebuit sa mai platesc in plus 10 lei taxe postale).
In concluzie, sunt multumita de produse (sunt facute in Austria, nu in Ungaria cum am mai gasit eu borcanele Hipp la noi in supermarketuri), au termene de valabilitate pana in anul 2010 si singurul minus din punctul meu de vedere ar fi intervalul de timp pentru livrare.

miercuri, 20 mai 2009

Cum sa imprimam in copiii nostri un simt al directiei




Sursa ... Adoramus

"De cite ori plecam de acasa, fetita mea ma intreaba: „Mami, unde mergem?” Raspunsul: „Mergem la plimbare” nu o multumeste niciodata. Nu intelege de ce iesim din casa pur si simplu pentru a ne plimba. Trebuie sa existe un motiv, un scop pentru acea plimbare: sa mergem la cumparaturi, sa iesim in parc la joaca, sa facem o vizita. Inca de mici, copiii au nevoie de directie, de un scop, au nevoie sa gaseasca un inteles in activitatile pe care le desfasoara. Psihologul E. Erickson (Childhood and Society, New York: W. W. Norton, 1985, pag. 18) este de parere ca simtul directiei impartasit de parinti este transmis si copiilor. Au parintii un scop in viata, un motiv pentru a trai? Si-au gasit locul intr-o comunitate mai larga care sa-i ajute sa-si dezvolte valori si scopuri ce-i integreaza in societate si care dau un sens vietii?

Simtul directiei le da parintilor o incredere pe care o simt si copiii. Mai mult, cind parintii considera ca dragostea si timpul acordat copiilor fac parte din scopul mai larg sau imaginea de ansamblu a vietii lor, copiii sunt inclusi si ei in aceasta imagine si se simt la adapost, este de parere dr. Catherine Stonehouse in cartea sa, Joining Children on the Spiritual Journey (Baker Books: Grand Rapids, Michigan, 1998, pag. 49). Am fost insa invatati sa le dam copiilor timp si dragoste „cu masura”. Ca si parinti, am primit de multe ori sfaturi cum sa ne crestem copiii (de obicei de la persoane care nu au inca copii):

„Nu-i tine in brate mai mult decit trebuie, ca-i inveti prost!”

„Invata-i sa se joace singuri, prea mult stai cu ei!”

„Nu te mai du la ei de cite ori pling, lasa-i ca se opresc ei cind vad ca nu vii!”

Acest gen de sfaturi sunt menite sa protejeze comoditatea parintilor, dar nu tin cont de nevoile copiilor. Nu trebuie sa ne facem niciodata griji ca am putea sa le oferim prea multa dragoste copiilor sau sa petrecem prea mult timp cu ei. Ar trebui sa consideram acel timp ca o investitie in ei, investitie care va da rezultate in timp, cind se vor dezvolta echilibrati din punct de vedere emotional si vor sti sa-si gaseasca o directie in viata, pentru ca au avut parte de indrumare si incurajare.

Imprimarea unui simt al directiei incepe inca de timpuriu, cu modul in care alegem sa raspundem nevoilor copiilor. Putem raspunde la plinsul copilului pentru ca avem un nivel scazut al tolerantei la stres sau putem fi ghidati de tipul de persoana care vrem sa devina copilul nostru. De exemplu, cind mi-am propus sa-mi invat fetita sa respecte sentimentele celor din jur, crizele de isterie specifice virstei nu mai aveau loc in mijlocul casei, in prezenta tuturor, ci singura in camera ei, stiind ca poate sa revina in momentul in care s-a hotarit sa se linisteasca si sa isi ceara iertare ce la cei prezenti pentru scandalul produs. Daca nu as fi urmarit sa o invat ceva prin acel exemplu, as fi putut sa cedez cerintelor ei si sa-i dau ce dorea doar pentru a se linisti. Exista si momente in care las de la mine, pentru ca vreau sa-mi cresc copiii de mici intr-o atmosfera de har. Este adevarat ca limitele le pot da siguranta si directie copiilor, dar in acelasi timp, trebuie sa le lasam spatiu suficient pentru exprimarea autonomiei, trebuie sa tinem echilibrul intre fermitate si toleranta, pentru ca aceasta etapa ii pregateste pe copii pentru a intelege conceptul de lege, dar si de har.

Incet, incet, se formeaza si constiinta copiilor si odata cu ea apare si sentimentul de vina. Vina poate fi sanatoasa, daca este in limite normale, sau poate fi excesiva. De obicei, aceasta din urma apare atunci cind regulile sunt prea rigide sau prea multe si copilul simte ca orice ar face, tot greseste cu ceva. Daca regulile sunt neclare sau insuficiente pe de alta parte, copiii nu vor avea o voce clara care sa-i ghideze in incercarea lor de a stabili ce e bine si ce e rau. Vedem deci cum constiinta poate ghida si proteja copilul sau il poate inhiba. O constiinta sanatoasa il ghideaza fara sa-l zdrobeasca si este suficient de flexibila pentru a face fata complexitatii vietii, mentioneaza Catherine Stonehouse in aceeasi carte (pag. 56). Ea se formeaza atunci cind copiii au parte de o ghidare clara, consecventa, cu limite precise, dar si cu loc pentru initiativa si exprimare. Nu este o perioada usoara, dar daca trec cu bine peste aceasta criza intre initiativa si retinere datorita sentimentului de vina, copiii vor putea sa-si stabileasca o directie in viata fara a fi inhibati de un sentiment excesiv de vina sau de teama de pedeapsa. Vedem deci cum prea multa rigiditate din partea noastra strica si cum putem sa facem rau avind intentii bune. Un copil cu o constiinta sanatoasa, care stie ce este permis, isi va trasa singur limite pentru a-si atinge scopul, fara ca acest lucru sa impiedice urmarirea scopului in sine.

Copiii de virsta scolara de pretutindeni primesc o instruire sistematica in normele, regulile si obiceiurile specifice culturii in care se afla. Este virsta optima de instruire a copiilor, acum cind sunt destul de mari pentru a intelege si a indeplini cerintele noastre. Pina si Domnul Isus a trebuit sa-si insuseasca modul de viata specific culturii evreiesti din primul secol, iar Luca 2:52 mentioneaza ca „Isus crestea atit fizic cit si in intelepciune si era tot mai placut lui Dumnezeu si oamenilor”. Ca urmare a instruirii primite, copiii isi vor dezvolta competenta si vor persevera pina la terminarea sarcinii pe care o au de facut. Avem nenumarate exemple in Biblie de copii si tineri carora le-au fost incredintate diferite sarcini pentru care au fost pregatiti (vezi Miriam, care trebuia sa aiba grija de Moise, David care se ingrijea de oi, Samuel care era ajutorul lui Eli, tinarul Iosia, devenit imparat la numai 7 ani si exemplele pot continua). Aceste sarcini ii pregatesc pe copii pentru ceea ce va urma, le dau o idee cu privire la nivelul lor de competenta si le dau directie.

Urmeaza o perioada in care preadolescentii sau chiar adolescentii incearca sa-si gaseasca identitatea si sa treaca cu bine peste confuzia de rol specifica virstei. Exemplul unui astfel de tinar - care a primit instruirea necesara si este increzator in competenta pe care a acumulat-o prin experienta de pina atunci, dar mai ales in Dumnezeul lui - este David, care are curajul sa lupte cu Goliat. El are incredere ca Dumnezeu, care l-a scapat si in alte dati din gura leului sau a ursului, Il va scapa si de data aceasta din mina lui Goliat. El isi gaseste identitatea si taria in Dumnezeu, lucru care-l va ajuta sa faca fata si mai departe momentelor dificile care-l asteapta.

Orice parinte doreste sa-si creasca copiii in intelepciune si in pricepere, pentru a fi placuti atit inaintea lui Dumnezeu cit si a oamenilor. Sa luam exemplul unor tineri care, in timp ce asteptau nasterea primului lor copil, au apelat la un psiholog bun in domeniul cresterii copiilor, iar raspunsul pe care l-au primit a fost urmatorul: „Cititi cu atentie toate cartile bune aparute in acest domeniu. Apoi, cind ati terminat, aruncati-le si faceti asa cum stiti voi ca este mai bine!” Probabil ca sfatul primit a fost unul bun. In infinita Lui intelepciune, Dumnezeu a ales sa incredinteze copiii nou-nascuti nu in mina unor experti, ci a unor parinti (de multe ori imaturi) care nu au experienta in cresterea copiilor, dar care sunt nevoiti sa faca fata unor provocari in anii care urmeaza, provocari din care vor invata mult mai mult decit din orice carte. Sugestia mea nu este nicidecum sa ignoram toate studiile care s-au facut in acest domeniu sau experienta atitor specialisti, ci sa avem incredere ca, daca Dumnezeu ne-a incredintat niste copii in miini, ne va da si indrumarea Sa divina pentru a excela in aceasta sarcina dificila de ghidare si educare a copiilor in directia potrivita."

Ligia Manastireanu

marți, 12 mai 2009

Cum a falimentat-o Danone pe tanti Mita din Moeciu

Am primit pe mail povestea de mai jos. Sunt sigura ca subiectul este arhicunoscut de toata lumea, insa merita sa insistam asupra lui...cine stie, poate se ia atitudine?!

"O vizita la o pensiune din zona Bran-Moeciu este un prilej de intoarcere lanatura, prilej sa ne hranim pe noi si copii nostri in mod sanatos. Pentru mine a fost insa si un prilej sa discut cu oamenii din zona, si sa imi dau seama unde ne-au adus guvernele din ultimii 18 ani de zile, si patrunderea neconditionata in viata noastra a acestor furnicare si sursa de vanzare a mancarurilor pline de chimicale si eur-i ce curg catre noi din rafturile supermarketurilor, de care am fost obligati sa devenim dependenti.

Am discutat astfel cu tanti Mita, o femeie de 60 de ani, nascuta si crescuta la Moeciu, pentru care, anul 2008 inseamna unul mai prost de 100 de ori decat anul 1989 , atunci cand ea avea 20 de vaci, in plin comunism, care insa generau lapte, branza, cas pe care tanti Mita il dadea la cooperativa sau il vindea direct la Brasov in piata, si din care a reusit sa isi faca casa pentru ea si copii ei.


Dupa 18 ani de capitalism salbatic, tanti Mita, care dupa trasaturile fetei arata tot la fel ca o femeie de 40 de ani din Bucuresti [ femeie a carei sanatate este tocata de stres, zgomot, praf ] ,mai are doar 3 vaci care pasc numai pe muntii din zona Moeciu, insa vrea sa mai renunte la inca doua vaci, pentru ca,centrul de colectare a lapteului de la Bran s-a desfiintat, intrucat nu mai aveau cui sa vanda laptele si produsele din lapte, astfel incat nu are sens sa se mai ingrijeasca de trei vaci.


Va mai pastra una singura, pentru ca, zice tanti Mita, nu intelege cum de ' beti voi vopseaua aia alba de-i zice lapte , care are miros asa de zici ca-i sampon si care sta in cutiile alea de aluminiu' si are dreptate. Daca te uiti la consistenta laptelui de vaca de munte, il vezi cat de gros si de gras este, mai ales pentru copii si batrani fiind adevarate surse de sanatate, daca vezi cum se face branza, fara pastile, fara cheaguri, iti pui in primul rand o intrebare : Daca centrele de colectare a laptelui de la acesti producatori s-au desfiintat, astfel incat ei , SINGURII CARE PRODUC ECOLOGIC SI SUNT SURSA DE PRODUSE SANATOASE, fiind deliberat trimisi in faliment, de unde naiba iau astia de la Danone, Milli sau Tnuva laptele pentru produsele lor ?


Mai tineti minte de scandalul din 2007 cand compania Danone a fost amendata, in iulie, de catre Autoritatea Veterinara deoarece nu a informat despre importurile de materie prima, dar reprezentantii companiei spus ca nu au aflat la timp despre aceasta prevedere legala ? Scandalul s-a chemat 'dioxina in iaurt' si pana la coada, Danone a iesit ca nu foloseste substante nocive in iaurturile sale si a urmat apoi o intreaga mascarada cu Teo Trandafir plimbandu-se in halat prin fabrica si adaugand la kilogramele deja existente, altele , in timp ce manca dintr-un iaurt al acestei companii.


Potrivit infomatiilor furmizate de Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) valoarea amenzii data firmei Danone a fost de 10.000 de lei, insa atunci am aflat faptul ca, singura legatura intre produsele facute de Danone si laptele sanatos de vaca , este doar culoarea alba.Am mai aflat astfel ca Danone a fost amendata pentru ca toata 'materia prima' [ asa se cheama chestia din care se face lapte si iaurturi, domnilor, nu se numeste in actele de import lapte, pentru ca nu este lapte ci 'materie prima' ] adica pulberile alea albe care apoi se dizolva in apa, pastilutele, cheagurile alea pline de chimicale, se IMPORTA. Mai nimic nu se cumpara din Romania , de la producatori astfel incat SUNTEM OTRAVITI LENT SI NI SE BAGA ACESTE SURSE DE CANCER IN CORP si ne miram de explozia numarului de decese din cancer. Se mai cumpara lapte de la producatorii care au ferme, insa vacile alea si laptele lor, in conditiile in care mananca furaje chimicale, si tot felul de nutrienti, numai lapte sanatos nu dau. Iar tanti Mita, care in viata ei nu a conceput ca vaca ei sa manance altceva decat iarba grasa de pe pajistile muntilor din Moeciu-Bran, a ajuns in raiul capitalist sa mai aiba doar 3 vaci fata de cele 20 detinute in timpul iadului comunist....Din pacate nu mai avem timp sa ne hranim sanatos si acceptam aceste otravuri care ni se servesc industrial.

Un cunoscut, care are facultatea de microbiologie facuta mi-a zis : ' Iulian, la cat lapte se vinde in Romania si in general in lume, tu chiar crezi ca exista atatea vaci, bivolite, oi sa capre sa il genereze? daca ai stii ce se baga in mancarea noastra ai innebuni' , si i-am spus sa nu imi zica...ca sa continui sa ma mint frumos. Duceti-va copii la o pensiune de la munte si dati-le o saptamana lapte, iaurt, cas, branza sau unt de stana, sa vedeti cum capata culoare rosie in obraji in locul palorii zilnice.

Numai de noi depinde ca acesti ultimi mohicani, asa cum este si tanti Mita, sa nu dispara cu totul, si numai daca ne vom orienta ca turismul rural, ecologic, si vom cumpara de ei produsele naturale sanatoase, vom putea sa-i salvam pe cei care tanti Mita , vom putea sa ne mai salvam cat de cat si sanatatea noastra, si vom reusi sa-i boicotam pe Danone, Milli sau Tnuva si otravurile servite de acestia. Stiti de ce ? pentru ca laptele adevarat de la vaca lui tanti Mita, se strica in 24 de ore, in vreme ce laptele de la Danone, Milli sau Tnuva, asa cum scrie pe cutiile alea de carton cu folii de aluminiu la interior, are termen de valabilitate si cate 12 luni de zile !!! De la aracetul pus in el."

- text sosit prin cararile Internet-ului, fara indicarea autorului -

sâmbătă, 9 mai 2009

Daruri din cer




Sursa...Adoramus

Cu catva timp in urma, un tata si-a pedepsit fata in varsta de trei ani fiindca a irosit un sul de hartie aurita de impachetat. Erau stramtorati cu banii si s-a infuriat cand copila a incercat sa impodobeasca o cutie pentru a o pune sub brad. Cu toate acestea, mica fetita i-a dat cadoul tatalui ei a doua zi dimineata, spunandu-i: „Asta e pentru tine, tati.” El s-a rusinat de reactia sa exagerata anterioara, insa mania lui s-a reaprins cand a descoperit ca acea cutie era goala. A strigat la ea: „Nu stii ca atunci cand oferi cuiva un cadou, ar trebui sa fie ceva inauntru?” Fetita si-a ridicat privirea inspre el si a spus, cu ochii inlacrimati: „Dar tati, nu e gol. Am suflat pupicuri in cutie. Toate pentru tine, tati.”

Tatal a fost coplesit. A cuprins-o in brate pe fetita si i-a cerut iertare. Ani de zile a tinut cutia aurie la capul patului sau. De fiecare data cand era deprimat, scotea cate un pupic imaginar si isi aducea aminte de dragostea copilului care l-a pus acolo. (David Jeremiah, Daruri din cer, Editura AquaForte, Cluj, 2005, pag. 27)

De multe ori, si noua, ca parinti, ne este greu sa ne iubim copiii si ne sare tandara din orice. In loc sa consideram cresterea copiilor un minunat privilegiu, o binecuvantare venita din cer pentru a ne umple vietile de bucurie, vedem numai latura negativa, noptile nedormite, galagia constanta care nu ne da nici o sansa sa ne odihnim, neascultarea si sfidarea, refuzul de a coopera. Ne este mult mai usor sa ne concentram atentia asupra necazurilor decat asupra darurilor.

Si totusi, Biblia insista asupra faptului ca micutii pe care-i avem in casa sunt de la Dumnezeu. „Copiii nu sunt niste accidente care vin sa ne dejoace planurile de cariera. Ei nu sunt niste obstacole sau aparitii nedorite in viata unor parinti ocupati. Copiii nostri sunt daruri pe care Dumnezeu ni le face.” (pag. 38)

Cand privim cresterea copiilor in acest fel, efectele vor fi vizibile pe toate planurile. Seyle (1976) a descoperit ca stresul este redus cel mai eficient nu prin succes, placere sau chiar dragoste. Stresul este redus cel mai eficient atunci cand suntem recunoscatori. A fi cu adevarat recunoscator inseamna a avea o constientizare venita din inima a faptului ca ti s-a intamplat ceva bun, ceva ce poti aprecia cu toata sinceritatea. Nicicand nu esti mai constient de lucrul acesta decat in momentul in care iti tii copilul in brate pentru prima data. Nu poti sa nu consideri acea experienta tainica drept cel mai minunat lucru care ti s-a intamplat. Iar mai tarziu, cand auzi pentru prima data „mama”, cand te rasfeti in pupicii dati de un mic omulet sau cand primesti o felicitare confectionata de copilul tau special pentru tine, ti se confirma din nou si din nou ca este imposibil ca acesti micuti sa fie niste „accidente” sau niste „inconveniente”. In schimb „ti se dezvaluie o priveliste tulburatoare daca privesti copiii din perspectiva Scripturii, ca trofee ale Lui.” (Howard Hendricks)

Daca vom lasa recunostinta sa ne calmeze mintile si trupurile....nu vom pierde frumusetea unui Dar venit din cer.

Ligia Manastireanu

joi, 7 mai 2009

La Multi Ani ... impreuna!




Astazi implinim 8 ani de la casatorie. Nici nu stiu cand a trecut timpul!
Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru sotul minunat cu care m-a binecuvantat si Il rog sa fim sanatosi si sa pastreze la fel de vie ca pana acum iubirea noastra!
Iti multumesc si tie dragul meu pentru toata grija, atentia si iubirea ce ne-o daruiesti in fiecare zi!

sâmbătă, 2 mai 2009

Puterea inrobitoare a cuvintelor




Un articol interesant scris de psih. Anca Axente. Sursa ADORAMUS...

Poate ati avut, ca si copii, experienta de a lua o nota mica sau a face o „boacana” prin casa si a fi in asteptarea parintilor care, mai devreme sau mai tarziu, vor afla. V-ati fi dorit orice: sa va bata, sa va interzica sa va uitati la televizor pentru o saptamana, sa nu va dea ciocolata, dar sa nu inceapa sa va spuna cat de grav este ce ati facut, sa va faca morala si, poate, sa va umileasca. O parte din aceasta teama a copilului se datoreaza neasumarii responsabilitatii pentru fapta comisa. Pe de alta parte, cuvintele auzite sunt atat de dure incat chiar asumarea unei responsabilitati duble fata de cele facute nu ar fi nici pe departe atat de dureroasa pe cat este confruntarea din partea parintelui sau a altui adult pentru minorul delict.

Auzim destul de des termenul de „abuz verbal” sau de „abuz emotional”, dar pentru ca se considera ca aproape orice poate fi un abuz, nu mai stim exact ce este. Abuzul are de-a face cu ideea de control si cu dorinta de a mentine acest control asupra unei alte persoane.

Abuzul verbal se refera la critici exagerate, injurii, etichetari, jigniri sau reprosuri disproportionate in raport cu fapta. Abuzul emotional este o forma a abuzului verbal, care se manifesta prin: amenintari (ex. „Nu te mai iubesc”, „Las’ ca vezi tu ce se intampla daca nu faci ce iti spun”), pedepsire pentru abateri minore, pentru un comportament pozitiv, pentru o cerere a copilului, comparare cu alti copii etc. Am putea alege un cuvant – cheie pentru ambele forme de abuz, si anume umilirea.

Un baiat de 4 ani a luat o foaie de hartie de pe biroul tatalui si a facut o mazgalitura care, sustinea el, este o casa. Vazand ca a folosit hartia care era pe jumatate scrisa, tatal s-a enervat si, printre altele, i-a spus copilului: „Du-te si lasa-ma cu prostiile astea. Uite ce mi-ai facut!” Considerand ca lucrurile scrise pe acea hartie erau cu adevarat importante, reactia tatalui a fost similara cu cea fata de un adult care a facut o greseala de neiertat. La varsta de 4 ani insa nu putem pretinde copilului acest discernamant, de a observa cat de importanta este o foaie de hartie scrisa doar pe jumatate. In plus, „prostiile” desenate de copil erau pentru el o capodopera sau cel putin o incercare de perfectionare a stilului artistic, intr-un mod adecvat varstei. In situatia descrisa, putem spune ca acest copil a fost pedepsit pentru un lucru bun.

In timp, astfel de cuvinte se repeta si devin o voce interioara care ii va spune copilului, devenit adolescent sau chiar adult: „Nu sunt in stare sa fac ceva bun. Tot ce fac e nevaloros si fara importanta.”

Toti am avut la un moment dat asemenea experiente si pe unii ne-au marcat foarte mult. Poate nu ne mai amintim contextul in care am auzit anumite cuvinte (ex. „Nu esti in stare de nimica”), dar ele au inca rezonanta in mintea noastra. Pentru unii, aceste experiente au avut un impact puternic. Pe altii i-au afectat mai putin aceste probleme, au reusit sa le depaseasca cu succes. Ne intereseaza insa prima categorie, a persoanelor care sufera ca adulti din cauza abuzului verbal sau emotional. Inainte de a ne opri asupra unei forme mai subtile de abuz (comparatia), trebuie mentionat faptul ca in literatura de specialitate, abuzul verbal si emotional sunt cele mai nocive forme de abuz din punct de vedere al efectelor de lunga durata. Aceasta nu inseamna ca ele nu au remedii, nu pot fi depasite, ci doar ca sunt mult mai rezistente la schimbare.

Uneori parintii recurg la comparatii pentru a le ilustra copiilor care este comportamentul dezirabil – sau indezirabil, daca este vorba despre o comparatie pozitiva. De pilda, parintele nu vrea sa il lase pe copil in compania unor prieteni nepotriviti si, pentru a-l convinge, ii spune ca el „nu este ca ei”: nu lipseste de la scoala, nu se bate, nu injura, nu este murdar. Toate acestea sunt intr-adevar caracteristici indezirabile, dar compararea in sine nu are un efect prea bun: fie va simti ca este mai bun decat altii, pentru ca nu face anumite lucruri, fie isi va forma o parere proasta despre sine, acest lucru impiedicandu-l sa isi recunoasca punctele slabe fara a se simti amenintat.

Ca adult, invidia sau imaginea de sine precara sunt neajunsuri care pot persista daca nu este contracarat efectul comparatiei. In cele ce urmeaza ne vom referi la aceste consecinte in viata de adult, fara a da un verdict, ci doar pentru a le intelege mai bine.

Sa auzi aplauze, dar care nu sunt pentru tine, sa vezi zambete de incuviintare, dar nu pentru lucrul bine facut de tine sau sa adulmeci mireasma, dar nu a frumusetii caracterului tau - sunt cateva situatii in care s-ar putea ca inima cat un purice, dar nu de frica, sa semnaleze prezenta cuiva care printr-o trasatura de personalitate sau un comportament anume este mai bun sau mai important decat tine.

S-ar putea ca in astfel de situatii sa simtim admiratie. Ceea ce admiri este ceea ce poti deveni sau chiar vei deveni candva. Dar mai degraba s-ar putea sa nu constientizam sau sa nu vrem sa stim despre noi ca suntem invidiosi. In schimb vom spune: “Da, el / ea poate face mai bine acest lucru, dar nici eu nu ma descurc rau”, “E mai bun(a) decat mine in cutare domeniu, dar eu il / o intrec in altceva” etc. Sa aiba asta de-a face cu mandria? Cum spunea C. S. Lewis, “mandria nu afla placere in a avea ceva, ci numai in a avea mai mult decat vecinul.” Se pare, deci, ca este tocmai o forma de manifestare a mandriei. Si are de-a face cu devalorizarea propriei persoane (de aici tendinta de a o “restaura” prin comparatii care ne favorizeaza).

Ceea ce ne intereseaza mai mult insa nu este sa cunoastem tot infernul care da nastere acestui sentiment, ci mai degraba care este remediul. Putem sa ne spunem simplu: “Inceteaza sa mai fii invidios.” Aceasta afirmatie ar putea fi rostita si de catre un copil (ceea ce nu e chiar atat de lipsit de valoare pe cat credem), dar poate fi o decizie initiala de a ne largi orizontul. Invidia apare atunci cand atentia este captata de un singur amanunt, de un detaliu dintr-un tablou mult mai cuprinzator. Remarcam, de pilda, aplauzele celorlalti, la propriu sau la figurat, dar ignoram efortul pe care l-a depus persoana pentru a obtine succesul care ne orbeste pe noi si care este apreciat de ceilalti. Sau poate nici nu e vorba de un succes, ci de o aparenta, ale carei substraturi nu le cunoastem sau, deseori, le ignoram.

Din nefericire suntem invatati de timpuriu sa ne comparam cu altii in loc sa fim competitivi, intrecandu-ne pe noi insine. Ni se spune fie ca suntem cei mai grozavi, fie ca nu suntem buni de nimica. Si preferam sa stim ca suntem cei mai grozavi, desigur. Uneori luptam sa credem asta, chiar daca altii nu ne-au inoculat ideea “la timp”. Dar, surprinzator, chiar si in psihologie incep sa abunde cercetari despre stima de sine, care nu mai e privita ca ceva dezirabil. Putem intui si de ce: cel a carui dorinta este sa fie, cu orice pret, cel mai bun, va face orice pentru aceasta. Uneori chiar va calca in picioare pe altii sau propria sa demnitate. Daca suntem convinsi ca nu e cea mai buna alternativa, atunci trebuie sa existe o alta, care sa ne satisfaca - care insa ne va displace in faza initiala. Este vorba despre forta launtrica de a-i vedea tot timpul pe ceilalti mai presus de noi insine, in sensul de a le da intaietate, de a le oferi „scaunul de cinste” celor carora li se cuvine. Aceasta presupune valorizarea persoanei in mod neconditionat si in acelasi timp recunoasterea meritelor ei. Oricat ar parea de umilitor, rezultatul este tonic pentru propria persoana, pentru ca in momentele bune poti primi si tu cinstea care ti se acorda si ti se cuvine, fara a dori sa starnesti invidia in altii, iar alteori vei accepta valoarea ta ca persoana, fara a pretinde o recunoastere a meritelor tale din partea celorlalti. In acest fel, fiecare are posibilitatea de a iesi din cercul vicios al determinarilor trecutului. Dumnezeu face toate lucrurile noi si, cand spune asta, are in vedere in primul rand acele lucruri de care nu ne putem debarasa singuri.

De ce este atat de usor pentru copii sa isi insuseasca anumite afirmatii spuse in pripa de catre parinti? Copiii au nevoie de explicatii pentru ceea ce li se intampla. Atunci cand parintii ii compara cu alti copii, mai „buni”, ei au de ales intre doua alternative: sa nu ii creada pe parinti, caz in care ar trebui sa recunoasca faptul ca ceea ce fac parintii nu este bine, sau sa creada ca parintii au dreptate si intotdeauna le vor binele. Cu cat sunt mai mici, copiii tind sa creada cea de-a doua varianta, si anume ca parintii au dreptate. Nu pot separa situatiile nedorite de convingerea ca parintii le vor binele, ca ei au dreptate. Lucrurile se schimba cu timpul, in adolescenta devin deseori „razvratiti”, dar convingerea pe care si-au format-o despre propria lor persoana este destul de bine conturata. Mai mult, experientele prin care trec, in relatiile cu prietenii, colegii, profesorii, le pot intari aceasta convingere.

In acest moment s-ar putea sa fiti in situatia de a avea convingeri care au fost formate in contextul unei educatii bazate pe constrangeri, abuz verbal sau emotional. Contracararea acestor convingeri este anevoioasa, dar foarte importanta si deloc imposibila. Ea incepe cu ceva simplu: recunoasterea acestei influente si a acestui gen de convingeri.

In continuare, este necesara combaterea convingerilor specifice pe care le-ati identificat. De exemplu, „nu sunt valoros / valoroasa”, „nu cred ca voi reusi”, „nu sunt demn(a) de a fi iubit(a), „tot ce am facut este un continuu esec” sunt convingeri care nu pot fi reale, sunt exagerari care sunt inspirate dintr-un trecut in care a existat abuz verbal sau emotional. Poate ca nu au fost parintii cei care au inoculat aceste convingeri – desi familia este un context in care nu se poate sa nu apara greseli in educatie, abuzuri mai mult sau mai putin grave, care actioneaza subtil dar pe durata lunga – dar exista si alte relatii importante pentru fiecare, in cadrul carora se pot manifesta diferite forme de abuz.

Aceste convingeri sunt uneori mascate de alte convingeri, cum ar fi cele religioase. Perspectiva lui Dumnezeu ne ajuta sa ne definim ca persoane intr-un mod diferit. Dar o astfel de perspectiva a survenit mult mai tarziu si exercitiul mintal de a accepta si a crede din toata inima alte convingeri este foarte dificil. Un motiv pentru care schimbarea perspectivei e insuficienta este faptul ca o convingere poate coexista cu opusul ei fara a o „deranja”. Suntem de multe ori recipienti ai unor paradoxuri de genul: „Hristos a murit pentru mine, deci am valoare” si „Ma simt lipsit(a) de valoare.” Explicatia este ca nu convingerea, ci trairea aproape de Dumnezeu ne schimba. Putem crede din tot sufletul tot ceea ce a spus Dumnezeu despre noi, dar daca nu traim acele lucruri, nu vom vedea nici o schimbare.

Un lucru important in schimbarea convingerilor eronate despre noi este sa hranim relatia cu Dumnezeu, sau cum spunea Fratele Laurentiu, sa practicam prezenta lui Dumnezeu. In urma acestui exercitiu (trebuie sa fie ca un antrenament zilnic), putem adauga un altul, legat de confruntarea convingerilor nedorite. De pilda, ne putem gandi sa incetam sa ne ranim noi pe noi insine in modul in care au facut-o altii si, deci, sa refuzam sa alimentam convingerea eronata. Apoi, putem continua prin a inlocui afirmatia dinainte cu una in acord cu realitatea (ex. „Am avut un esec, dar asta nu inseamna ca sunt un ratat”).

Maria a avut multe experiente negative legate de „cuvinte care ranesc”, in special din partea tatalui ei. O pretuia mult, o iubea, dar era aproape intotdeauna obosit, nervos si se simtea iritat atunci cand era asaltat de intrebari sau cereri insistente din partea fiicei sale. Atunci cand nu mai stia ce sa faca, ii spunea sa il lase in pace si sa ia exemplul fratelui ei, care nu face asa, ci se joaca linistit si asculta atunci cand i se spune sa taca. In timp, Maria si-a format convingerea, intarita de experiente neplacute cu prieteni apropiati, ca ceea ce vrea sa spuna este fara valoare. Dintr-o fire vioaie, vesela, a devenit extrem de tacuta si fara initiativa. Atunci cand trebuia, ca studenta, sa se prezinte la un examen oral sau la o conferinta, cu toate ca facea fata foarte bine, se simtea dezastruos si incepuse deja sa evite astfel de contexte. Se gandea ca nu va face fata, profesorii nu o vor aprecia, colegii vor rade de ea etc.

Fiind credincioasa, stia ca este copilul lui Dumnezeu si acest lucru nu era deloc neinsemnat. Dar simtea ca problema se adanceste tot mai mult, mai ales cand se gandea ca nu ar trebui, ca si crestina, sa gandeasca astfel, sa se confrunte cu probleme de acest gen. Dupa multe incercari de a se schimba – a fost la multi consilieri, majoritatea crestini, care au incercat sa o ajute – a ajuns sa realizeze ca doar practicarea convingerilor despre Dumnezeu o va ajuta. Cand a inceput sa se roage si sa citeasca Scriptura – obiceiuri abandonate de la un moment dat – a simtit ca se invioreaza si acest lucru i-a permis sa recunoasca si alte convingeri despre sine, mult mai constructive. De exemplu, se gandea ca, desi nu este cea mai inteligenta sau cea mai frumoasa, este totusi inteligenta si frumoasa. A incetat sa se compare si a inceput sa isi observe calitatile si defectele, fara a considera ca aspectele negative o definesc ca persoana – adica o fac sa fie nevaloroasa. Dupa un timp, a fost capabila sa isi repete in minte lucruri incurajatoare, pozitive legate de ceea ce poate face si pe aceasta noua baza a putut construi mai departe. Problema ei cere in continuare efort, dar, asa cum afirma Maria, ea este acum pe un drum fara intoarcere.

In cazul Mariei, a fost nevoie de un consilier pentru a o indruma sa parcurga acest drum. Tot efortul a fost al ei, dar a avut nevoie de cateva puncte de reper si de incurajare sa se schimbe. Exista situatii in care nu este nevoie de un ajutor de specialitate. Dar este important sa existe o schimbare in acest sens. Toti oamenii, dar in special copiii cu care aveti de-a face, au nevoie de o prezenta senina, care reflecta dumnezeirea intr-un mod aducator de speranta. Eliberarea de cuvintele care inrobesc personalitatea este un pas important in apropierea noastra de Dumnezeu si de ceilalti oameni.

psih. Anca Axente

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Algocalminul ucide?




Sursa Hotnews



Panaceul unei tari cu dureri de cap, Algocalminul, este interzis in majoritatea statelor lumii, din Suedia pina in Ghana, pe motiv ca provoaca scaderea numarului de granulocite din singe, ducind la afectiuni letale.

Dupa disparitia streptomicinei, care cauzeaza surzenia, si dupa piramidon, a carui fabricare a fost interzisa in urma unor studii care relevau faptul ca poate fi cancerigen, a venit rindul Algocalminului sa raspunda intrebarii: ne trateaza sau ne omoara?

Moartea la indemina tuturor

Un studiu de specialitate realizat de prof. univ. dr. Ostin C. Mungiu, de la Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, presedinte al Asociatiei Romane pentru Studiul Durerii, publicat in British Medical Journal, releva faptul ca o serie de derivate pirazolonice, printre care si banalul Algocalmin, fac mai mult rau decit bine, intrucit provoaca o scadere a granulocitelor din singe, fapt ce duce la agranulocitoza, o boala letala care debuteaza ca o infectie supraacuta. Potrivit profesorului Mungiu, o somitate recunoscuta in domeniul analgezicelor, occidentalii vorbesc despre derivatele pirazolonice la timpul trecut, in multe tari fiind interzise.

Pe lista analgezicelor considerate nocive de occidentali, dar care se folosesc frecvent in Romania, se regasesc Algocalminul (Metamizol), Dipyrone, Novalgin etc., medicamente care au la baza substanta denumita noramidopirina metansulfonat, si Fenilbutazona, Butazolidine, Rheopirin R, Reumopiryrine etc ., care au la baza fenilbutazona.

In plus, pe piata romaneasca se gasesc si combinatii ce contin Metamizol - Piafen, Scobutil Compus - sau aminofenazona - Aminofenazona L, Lizadon.

Tratarea durerilor, distrugerea singelui

Metamizolul (numele universal al Agocalminului), a fost lansat pe piata in Germania anului 1921. Un an mai tirziu aparea "o boala fatala care debuta ca o infectie supraacuta si se insotea de disparitia granulocitelor din singe - agranulocitoza", explica profesorul Mungiu.

Dupa decenii de cercetare, sustine profesorul Mungiu in lucrarea "Apusul pirazolonelor", folosirea Metamizolului a fost asociata cu reactii adverse fatale, in special agranulocitoza. Aceste raportari au alertat lumea stiintifica si au inceput sa se realizeze studii care, in 1986, au dus la confirmarea existentei unor relatii cauzale intre Metamizol si agranulocitoza.

Studii extensive, efectuate experimental si clinic, tind sa arate existenta unui mecanism imun in producerea acestui dramatic efect advers. Astfel, produse folosite pe scara larga in tratarea diverselor dureri pot provoca disparitia granulocitelor din singe si, implicit, moartea.

Algocalminul in ilegalitate

Pentru a indeparta Metamizolul (comercializat la noi sub numele de Algocalmin) deoarece facea mai mult rau decit bine, in 1977, S.U.A. interzic cu desavirsire fabricarea lui, indiferent de numele sau comercial, in urma unei recomandari facute, inca din 1973, de Asociatia Medicala Americana.

Tot din 1973 dateaza si decizia statului sudez de interzicere a Metamizolului, care, insa, in urma unei contraofensive a producatorilor de medicamente care au prezentat unele rapoarte favorabile, cedeaza si reintroduce produsul pe piata in 1995.

Aparitia unor noi cazuri de agranulocitoza in urma utilizarii timp de sase-sapte zile a Metamizolului, conduce la interzicerea produsului din nou, in 1999.

Din 1979, Danemarca interzice utilizarea Metamizolului; la fel se intimpla in Israel, unde, din 1995, produsul se foloseste doar in spitale, sub supraveghere medicala.

Pastila cu cap de mort

Belgia a reglementat, din 1987, folosirea Metamizolului numai dupa prescriptie medicala si a impus pastrarea sa la sectiunea otravuri, cu obligatia aplicarii pe flacon a etichetei "cap de mort". De asemenea, s-a interzis prescrierea de mai mult de cinci ori a produsului intr-o perioada de sase luni;

Germania, prin hotariri emise in 1987, a restrictionat utilizarea preparatelor continind Metamizol, retragind de pe piata combinatiile ce contineau aceasta substanta;

Spania a retras, de asemenea, combinatiile de Metamizol, cu exceptia celor spasmolitice (1989), pastrind produsul numai pentru tratarea durerilor post-traumatice, postoperatorii si febrei care nu raspunde la alte analgezice-antipiretice;

In Olanda, producatorii au luat, in 1990, hotarirea comuna de a retrage de pe piata produsele ce contineau Metamizol in diverse combinatii;

Au mai procedat la fel Grecia, Irlanda, Pakistanul, Ghana, Arabia Saudita, Kuweit s.a.

"Cel mai mare pericol il reprezinta automedicatia"

In fapt, cel mai mare pericol al utilizarii noramidopirinei metasulfonat este generat de usurinta cu care orice individ poate procura Algocalmin, in conditiile in care medicamentul se poate elibera fara nici un fel de prescriptie medicala. Automedicatia nu poate fi controlata, existind persoane care utilizeaza comprimate sau fiole (pe care le inghit) de citeva ori pe saptamina.

In acest fel nu exista nici un control asupra consumului de Algocalmin in diverse medii, riscul agranulocitozei neputind fi evitat. Ostin C. Mungiu considera ca in Romania ar trebui sa se procedeze de urgenta la luarea unor masuri, cum ar fi: intr-o prima faza, prescrierea sa se faca numai pe reteta medicala si numai in situatia in care nu exista alternativa terapeutica; medicii sa fie avizati ca, in situatia in care se impune utilizarea Metamizolului, produsul sa nu fie prescris mai des de cinci ori pe semestru (modelul belgian); sa se initieze studii farmaco-epidemiologice serioase, care sa urmareasca incidenta efectelor adverse ale metamizolului si in Romania. (Emanuel CIOCU, Ciprian RUS)

Vocea specialistului: "Algocalminul afecteaza singele". "Profesorul Mungiu este cel mai mare specialist in analgeziologie si intr-adevar s-a constatat ca algocalminul poate conduce la scaderea numarul leucocitelor din singe. Insa nu exista medicament lipsit de contraindicatii. Penicilina omoara multi oamenii predispusi la alergii, insa nu a fost interzisa.

Este riscant sa facem afirmatii transante. In tarile unde se investigheaza aceste aspecte se vad mai usor efectele pe care le provoaca consumul acestui tip de medicamente, in Bulgaria, de exemplu, s-au inregistrat efecte adverse la 4% dintre subiectii care au folosit metamizolul". (Prof. univ. dr. Vlaicu Sandor, Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" Cluj-Napoca, membru in Agentia Nationala a Medicamentului)

"Aceasta este o problema de cercetare de domeniul farmacologiei, farmacistii ca atare sint doar practicieni, insa, in orice prospect al Algocalminului sint mentionate efecte secundare asupra compozitiei singelui. In timp a fost scos din uz piramidonul care s-a constatat ca poate genera cancerul.

Daca Organizatia Mondiala a Sanatatii va recomanda interzicerea Algocalminului indiferent de denumirea sa comerciala, Romania se va conforma si il va interzice". (Speranta Iacob, presedinte al Colegiului Farmacistilor Cluj)

Pastilele suferintei

Trei dintre medicamentele pe care orice roman le-a luat macar o data in viata au toate efecte grave:

Piramidonul - duce la aparitia cancerului;

Furazolidonul - duce la aparitia cancerului;

Streptomicina- provoaca surzenia persoanelor care consuma acest medicament sau, in cazul femeilor insarcinate care se trateaza cu asa ceva, a copiilor pe care-i vor naste.

vineri, 24 aprilie 2009

Este copilul nenascut o persoana?




Sursa AICI

Vestea rasuna ca un ecou in creierul meu. Intelegeam ce se intampla, dar parca refuzam sa accept ca este adevarat. Eram insarcinata in trei luni si tocmai aflasem ca am varicela. Privirea doctoritei nu era deloc incurajatoare, dimpotriva, imi inspira ingrijorare si preocupare pentru intorsatura neasteptata a lucrurilor. Mi-a dat de inteles, intr-o maniera destul de subtila, ca imi asum anumite riscuri daca aleg sa pastrez sarcina. Pentru prima data in viata, eram confruntata cu o situatie reala in care trebuia sa iau o decizie cu privire la pastrarea sarcinii, si nu cu o simpla alegere ipotetica pro-life sau pro-choice. Auzeam in minte cuvintele lui Francis Schaeffer, conform carora crestinii nu se pot multumi cu simple proclamatii verbale, ci trebuie sa fie oameni care sa demonstreze dragostea intrupata a lui Cristos.

Bineinteles ca, in ciuda tuturor riscurilor care-mi stateau in fata, nu m-am gandit nici o clipa sa inchei acea viata care depindea de mine si care era suficient de constienta cu privire la propria existenta ca sa reactioneze, prin miscarile corpului, la vocea si la atingerea mea. Stiam din inregistrarile de la ecograf, dar si din studiile care se facusera pana atunci, ca inca de la cateva saptamani, copilul reactioneaza la comportamentul si la atitudinea mamei. inca un motiv in plus ca sa nu ma ingrijorez, pentru a nu transmite acea stare si copilului.

Sase luni mai tarziu s-a nascut cel de-al doilea copil din familia noastra, la timp si sanatos, fara nici un indiciu ca ar fi fost afectat de boala. Nu am putut decat sa spun, alaturi de apostolul Pavel: „Caci in El traim si ne miscam si suntem...” (Fapte 17:28). Aceasta afirmatie este adevarata atat cu privire la fiintele umane nascute, cat si la cele nenascute.

Vorbeam mai sus despre relatia existenta intre fat si mama lui inca inainte ca acesta sa se nasca. Iata o dovada a existentei unor relatii personale intre cei doi. Copilul nenascut este in parvo o fiinta sau o persoana umana, sustine renumitul teolog scotian Thomas F. Torrance intr-o brosura intitulata „The Nature and Being of the Unborn Child” (Handsel Press, pag. 8), afirmatie pe care vom incerca sa o argumentam in cele ce urmeaza.

O prima observatie interesanta facuta de autor cu privire la conceptul de persoana este ca acesta nu era cunoscut in cultura antica. Termenul a derivat din teologia crestina, mai exact din doctrina Sfintei Treimi potrivit careia Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt de aceeasi fiinta (sau natura), dar trei Persoane distincte. Daca la inceput notiunea de persoana era aplicata strict cu referire la natura trinitara a lui Dumnezeu, ea a ajuns sa fie aplicata si cu privire la fiintele umane. Astfel, relatiile dintre noi constituie ceea ce suntem ca persoane.

“Suntem ceea ce suntem si cine suntem prin relatiile noastre unii cu altii.”
Suntem ceea ce suntem si cine suntem prin relatiile noastre unii cu altii. Autorul ne provoaca in continuare cu urmatoarea intrebare: „De ce nu am privi si fiinta personala a copilului nenascut si relatiile pe care le are cu mama lui in aceeasi maniera dinamica si ontologica specifica relatiilor din cadrul Trinitatii?” (pag. 9).

Voi incerca sa aduc in continuare o serie de argumente de natura filosofica, biologica si teologica in favoarea faptului ca un copil nenascut este o persoana sau, cu alte cuvinte, a faptului ca viata umana incepe odata cu conceptia.

Potrivit acestei pozitii viata umana nu este un proces, ci un eveniment care are loc la conceptie. Fatul este o persoana deoarece are capacitatea de a-si exercita diferite functii: constienta de sine, gandirea, afectivitatea, memoria. Nivelul de functionare a acestor functii nu intra in discutie aici, ci doar simpla lor existenta. Altfel, am putea spune si despre pacientii care se afla in coma sau sunt intr-o stare de senilitate care nu le permite sa fie in intregime constienti cu privire la propria persoana ca sunt mai putin decat persoane umane. in acelasi mod si un copil mic, ale carui functii psihice sunt mai putin dezvoltate decat ale unui adult, nu este din acest motiv considerat sub-uman (James Beck & Bruce Demarest, The Human Person in Theology and Psychology, Kregel, Grand Rapids, Michigan, 2005, pag. 38).

inca de la conceptie, copilul este o mica fiinta umana aflata in crestere, iar constiinta cu privire la propria fiinta nu reprezinta un criteriu pentru a fi considerat persoana. Zigotul si ulterior fatul, care se dezvolta la unsprezece sau douasprezece saptamani, are structura esentiala a unei persoane umane – o structura care se dezvolta in timp, sustin in continuare autorii. Cu alte cuvinte, este vorba doar despre diferite etape in dezvoltarea persoanei, existand o continuitate intre perioada dinainte de nastere si cea de dupa.

si Scriptura sustine faptul ca fiinta umana este o persoana inca din momentul conceptiei. in Geneza 25:22 Dumnezeu ii spune Rebecai: „Doua natiuni sunt in pantecul tau...”, sugerand ca are deja un plan cu privire la vietile lor, inca inainte de a se naste. Iov descrie in mod poetic formarea lui in pantecele mamei sale (Iov 10:8-11). Ulterior, David aduce si el propria marturie cu privire la aceasta (Psalmul 139:15-16). Dumnezeu cheama unii oameni la mantuire inca inainte de a se naste, ne spune Isaia in capitolul 49:1. Acelasi lucru il spune Domnul si lui Ieremia (1:5). in Noul Testament, Luca 1:41 vorbeste despre Ioan care a saltat in pantecele mamei sale ca reactie la bucuria ei de-a o vedea pe Maria.

Am lasat in mod intentionat relatarea despre nasterea Domnului Isus la urma, pentru ca este de o importanta suprema pentru noi. Deoarece Isus a fost conceput de Duhul Sfant in pantecul fecioarei Maria, crestinii au ajuns sa priveasca fatul nenascut intr-o noua lumina, ca fiind sfintit de Domnul Isus in calitate de persoana embrionica. Natura persoanei nenascute a Domnului Isus nu era cu nimic diferita de natura Persoanei Lui divino-umane, nascute din fecioara Maria, sustine Tom Torrance in aceeasi brosura. Mai mult decat atat, spune autorul, prin faptul ca a devenit o fiinta umana pentru noi, el a devenit de asemenea un embrion de dragul tuturor embrionilor si al intelegerii noastre crestine cu privire la fiinta, natura si statutul copilului nenascut in ochii lui Dumnezeu.

“A nu acorda atentia cuvenita unui copil nenascut inseamna a nu acorda atentia cuvenita insusi lui Isus”
A nu acorda atentia cuvenita unui copil nenascut inseamna a nu acorda atentia cuvenita insusi lui Isus, ca Domn si Mantuitor al nostru sau a nu aprecia relatia Lui, in calitate de Creator intrupat, cu orice fiinta umana (pag. 6).

intruparea lui Isus este o declaratie dumnezeiasca a faptului ca umanitatea are importanta. „Ceea ce Dumnezeu creeaza, devine si cauta sa rascumpere” nu poate sa nu ne fascineze si sa nu ne capteze atentia, observa Glenn T. Stanton in articolul „The Conservative Humanists” (Christianity Today, aprilie 2006, pag. 43). Daca intruparea a avut intr-adevar loc, inseamna ca Dumnezeu este interesat si acorda importanta fiecarui aspect si colt intunecat al creatiei: „Trupul meu nu era ascuns de Tine cand am fost tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite...”.

Daca Domnul Isus este intr-adevar Cuvantul Creator al lui Dumnezeu, prin care am venit cu totii in fiinta si daca este intr-adevar sursa de informatie care guverneaza conceptia si formarea fiecarei fiinte umane in pantecele mamei sale, atunci nu putem decat sa ajungem la concluzia ca a ucide un copil nenascut reprezinta un pacat impotriva Domnului Isus insusi.
James Beck si Bruce Demarest (The Human Person in Theology and Phychology, pag. 45) afirma ca, pentru a putea considera avortul un act criminal, trebuie indeplinite patru criterii:

Trebuie sa fie ucisa o persoana.
Persoana trebuie sa fie ucisa in mod intentionat.
Victima trebuie sa fie nevinovata.
Motivul acestui act trebuie sa fie unul ilicit sau pacatos.
Avortul, asa cum este el practicat in prezent, indeplineste toate cele patru criterii. in opinia celor mai multi crestini si a autorilor de fata, avortul poate avea loc in anumite conditii critice, cum ar fi, de pilda, situatia in care este pusa in pericol viata mamei si se alege a se pastra viata care mai poate fi salvata.

in final, am putea formula cateva concluzii cu privire la aspectele discutate mai sus:

Scriptura ne invata foarte clar ca Dumnezeu supravegheaza cu intelepciune si cu dragoste formarea fiecarei vieti omenesti. Daca ne vom indrepta toata atentia doar inspre dovezile de natura biologica, vom pierde din vedere faptul ca insusi Dumnezeu se implica in mod direct in formarea fiecarei persoane, in intreaga ei complexitate.
Viata incepe odata cu conceptia si este un eveniment, nu un proces.
Avortul constituie actiunea culpabila din punct de vedere moral de distrugere a unei vieti omenesti nevinovate.
Viata este un continuum de la existenta prenatala la cea postnatala. Chiar daca exista anumite discontinuitati in ce priveste viata unui nou-nascut in comparatie cu cea a unui fat: faptul ca bebelusul respira singur si primeste hrana pe gura, continuitatile sunt mult mai multe: bataile inimii, dezvoltarea continua a organelor interne, maturizarea sistemului neurologic si nu in ultimul rand formarea personalitatii.
Ligia Manastireanu

duminică, 19 aprilie 2009

DE LA MOARTE LA VIAŢĂ PRIN HRISTOS, CEL MORT ŞI ÎNVIAT! Pastorală de Învierea Domnului a IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

Iubiţi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova, HRISTOS A ÎNVIAT!

Cu bucurie sfântă, vin în faţa inimii şi minţii dumneavoastră şi aduc, prin glasul Bisericii, vestea cea bună a biruinţei vieţii asupra morţii, a biruinţei luminii asupra întunericului.
Suntem în miez de noapte în faţa sfintelor biserici purtând în mâini lumânări aprinse ce răspândesc lumină pe chipurile noastre şi în jurul nostru. Noaptea este adâncă, întunericul este dens, dar lumânarea pe care o purtăm are puterea să străbată bezna din jur, să micşoreze sau chiar să îndepărteze întunericul nopţii. Acesta este şi sensul Sfintelor Paşti: Învierea Domnului Hristos din morţi este lumina care pătrunde până în locurile cele mai întunecate ale fiinţei umane, redându-i acesteia puterea renaşterii de la moarte la viaţă. Hristos Cel înviat coboară până la cele mai de jos ale iadului din sufletul omenesc şi alungă de aici moartea, întunericul păcatului şi bezna deznădejdii. „Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase”1, spune cântarea Bisericii din noaptea de Paşti. Pogorându-Se până la iadul care domină sufletele multor pământeni, Hristos aduce acestora vestea cea mare a depăşirii stării de iad în care ei se află: „Îndrăzniţi, spune Hristos, acum am biruit! Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi ridica, sfărâmând porţile morţii”2.
Dreptslăvitori creştini,
Viaţa noastră, viaţa lumii, viaţa umană în general este o tensiune continuă între lumină şi întuneric, între viaţă şi moarte, între frumuseţe şi „urâciunea pustiirii”3, între adevăr şi minciună. Existenţa umană este precum această clipă: pe de o parte, un ocean de întuneric, pe de altă parte, lumina Învierii pe care o purtăm în mâini şi, nădăjduiesc, în suflete.
Da, există multă lumină şi viaţă autentică în lume. Oriunde întâlneşti o mamă cu pruncul în pântece sau un tată cu fiul său în braţe, acolo este un izvor nesecat de lumină şi de viaţă. Clipa în care cineva zâmbeşte sincer, vorbeşte fără vicleşug, oferă cuiva o floare sau o pâine este o clipă de lumină, o clipă de viaţă în adevăratul sens al cuvântului. Omul aflat în stare de rugăciune, omul care are puterea îngenuncherii la spovedanie, omul care descoperă drumul către Sfântul Potir, omul care îl iubeşte pe duşmanul său, omul care este cuprins de adevărul că fără de Hristos nu poate face nimic bun şi frumos, un astfel de om este cascadă de lumină şi viaţă revărsată peste lume.
În acelaşi timp, în lume există mult întuneric şi din ce în ce mai multă moarte. Da, moartea pune stăpânire pe tot mai multe suflete care, deşi pretind că sunt vii, în realitate sunt dominate întru totul de moarte4. Atât sufletul uman văzut ca persoană aparte, cât şi tendinţele generale ale societăţii actuale arată, la o analiză onestă, că spiritul morţii pătrunde tot mai adânc şi cucereşte tot mai multă lume.
Cultura morţii, propagată prin toate mijloacele, cuprinde în capcana ei, în mreaja cântecelor ei înşelătoare de sirenă, tot mai adânc şi tot mai multe suflete. Cuvintele Scripturii se adeveresc a fi actuale mai mult ca oricând. „În noi lucrează moartea.”5 „Moartea intră pe ferestrele noastre şi dă năvală în casele noastre, ca să piardă pe copiii din uliţă şi pe tinerii din pieţe.”6 Există, parcă, o căutare continuă a unui duh de moarte fără de care unii nu mai pot concepe viaţa. „[Ei] aşteaptă moartea […], spune dreptul Iov, şi scormonesc după ea mai mult ca după o comoară.”7 Iar înţeleptul Solomon afirmă: „Cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei”8.
De ce, oare, atâta moarte, stăpână asupra atâtor suflete care au sentimentul a fi vii? Forţa păcatului din noi şi strădania celor care îndepărtează societatea umană tot mai mult de cuvântul lui Hristos şi de Evanghelie poartă răspunderea răspândirii morţii în lume.
„Plata păcatului este moartea.”9 „Cel ce păcătuieşte [...] îşi păgubeşte viaţa lui.”10 Drept urmare, Scriptura continuă a grăi: „Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre”11. Viaţa în păcat duce la pierderea „frumuseţii minţii”12, cum zice cântarea Bisericii. „Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plăcerile patimilor şi cu totul toată mintea ţărână mi-am făcut-o [...] Iar acum zac gol.”13
Gol este omul pe dinăuntru din cauza păcatului. Uscăciunea sufletului, pierderea sensului existenţei, confuzia minţii, lipsa oricărui reper de stabilitate şi continuitate îl conduc pe om într-o stare de amorţeală, de indiferenţă, de derută şi, în cele din urmă, de deznădejde.
Toate acestea se cuprind în cuvântul „moarte”, moarte cauzată de păcat şi de atitudinea celor care, în diferite forme, luptă împotriva vieţii.
O adevărată cultură a morţii desfăşurată cu multă tenacitate împotriva vieţii se observă în societatea umană astăzi. Nu războaiele, în sensul clasic al cuvântului, răspândesc moartea astăzi. Flagelul nemilos al avorturilor, care face mai multe victime într-un an decât în toată perioada celui de-al Doilea Război Mondial, este prima şi cea mai violentă manifestare a culturii morţii din societatea modernă. Pornografia, prostituţia, incestul şi păcatele contra firii constituie lovitura de graţie dată familiei, sfinţeniei vieţii şi demnităţii fiinţei umane. Legalizarea acestor practici şi plasarea lor în sfera normalităţii se înscriu într-o concepţie de viaţă totalmente contrară Evangheliei, tradiţiei neamului nostru şi bunului simţ al românului. Dacă la aceasta adăugăm diferitele tendinţe actuale de impunere a unor sisteme tot mai sofisticate de supraveghere a omului, de îngrădire a libertăţii şi intimităţii lui, tabloul culturii morţii se completează spre o nelinişte tot mai adâncă a oamenilor.
Fraţi creştini, surori creştine,
În faţa unei asemenea situaţii în care logica morţii încearcă să înăbuşe cultura vieţii şi a iubirii, Biserica vine cu singurul răspuns posibil, şi anume că „Dumnezeu este viaţă, iar lipsa vieţii (adică a lui Dumnezeu) este moarte”14. Fiind viaţă15 şi izvor al vieţii, Dumnezeu coboară pe pământ, ia trup din pântecele Fecioarei, „gustă moartea pentru fiecare om”16 pentru ca oamenii „să-L cunoască pe El şi puterea Învierii Lui”17. Prin Învierea lui Hristos, „se deschid intrările vieţii”18 pentru om. Tot pentru om, prin „Înviere, se arată izvorul vieţii celei nestricăcioase”19.
„Pentru tine, zice Sfântul Vasile cel Mare, Dumnezeu este între oameni; pentru tine este împărţirea Duhului; pentru tine este nimicirea morţii; pentru tine este nădejdea învierii; pentru tine sunt poruncile dumnezeieşti care-ţi desăvârşesc viaţa; pentru tine este calea către Dumnezeu.”20
Pentru om sunt toate. Pentru om a coborât Dumnezeu pe pământ. Pentru om, Hristos-Dumnezeu a fost răstignit pe cruce, a murit şi a înviat din morţi. Totul este împlinit pentru om şi pentru viaţa lui.
Da, Dumnezeu împlineşte totul pentru om. El, Dumnezeu, nu încetează a stărui la uşa inimii omului pentru ca omul să nu moară, ci să fie viu. „Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi.”21 „Păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi?”22, zice Domnul.
Răspunsul omului la această stăruinţă neobosită a lui Dumnezeu este, în primul rând, recunoaşterea stării de moarte în care se află, recunoaştere manifestată prin rugăciune. „Vezi, Doamne, zice omul prin glasul profetului Ieremia, cât sunt de strâmtorat [...]. Inima mea se zbuciumă în trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar înăuntru, moartea.”23
Iubiţi fii şi fiice întru Hristos Domnul,
În noaptea Sfintelor Paşti primim vestea cea mare şi bună că Hristos a biruit moartea şi că noi, oamenii, luăm putere din puterea lui Hristos pentru a birui moartea din noi.
Vom pleca spre dimineaţă la casele noastre ducând cu noi lumina Învierii. Este necesar ca această lumină să rămână aprinsă tot timpul în sufletele noastre. Este bine şi este frumos ca din această lumină să se împărtăşească membrii familiei noastre, prietenii noştri, colegii de la locul de muncă, duşmanii noştri dacă se poate. Este, de asemenea, urgent ca din lumina Învierii lui Hristos, din lumina Evangheliei Sale să se inspire cei ce ne guvernează, cei ce aprobă legi pentru ţară, cei ce ne reprezintă în afară. Pentru ca acest lucru să se întâmple, rugăciunea noastră la Sfânta Liturghie sau acasă trebuie să fie mai stăruitoare, postul mai aspru, dragostea mai vie, lucrarea mai concretă şi mai evanghelică. Mai presus de toate, duhul unităţii trebuie să întărească fibrele lăuntrice ale Bisericii şi Neamului. Preoţi şi arhierei, călugări şi credincioşi de parohie, cârmuitori şi popor, toţi suntem chemaţi a rămâne uniţi în adevăr, stă­ruitori în credinţă, vii în iertare, dragoste şi curaj.
Rog pe Hristos Domnul, Cel înviat, să reverse asupra drept­slăvitorilor creştini din Moldova, din ţară şi din întreaga lume harul iubirii Sale celei nemărginite. Din izvorul cel dătător de viaţă şi lumină al Învierii să se împărtăşească tot neamul omenesc! Credinţa în Hristos, nădejdea în ajutorul Său şi dragostea pentru toţi oamenii să ne fie întreitul veşmânt care să ne apere de tot răul!
În duh de rugăciune, pace sufletească şi curaj mântuitor să fim vestitori ai Învierii lui Hristos şi mărturisitori în Biserica Sa cea sfântă!
Cu dragoste sfântă întru Hristos Domnul, vă îmbrăţişez pe fiecare şi pe toţi laolaltă, rugând pe Dumnezeu să vă dăruiască zile senine de Paşti, bucurie sfântă în familie, răbdare în necazuri şi, mai presus de toate, mântuire.
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS! Al vostru părinte şi frate către Hristos rugător, † TEOFAN Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Note bibliografice 1 Cântarea a VI-a, Canonul Învierii, Utrenia Paştilor, „Penticostar”, EIBMBOR, 1999, p. 18. 2 Ibidem, Stihira a VI-a, Vecernia din Marţea Săptămânii Luminate, p. 36. 3 Daniel 9,27. 4 Cf. Apocalipsa 3,1. 5 II Corinteni 4,12. 6 Ieremia 9,21. 7 Iov 3,21. 8 Înţelepciunea lui Solomon 1,16. 9 Romani 6,23. 10 Pilde 8,36. 11 Înţelepciunea lui Solomon 1,12. 12 Cântarea a II-a, Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, „Triod”, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 115. 13 Ibidem. 14 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a IX-a, VII, în „Omilii şi cuvântări”, EIBMBOR, Bucureşti, 2004, p. 160. 15 „Viu sunt Eu în veac” (Deuteronomul 32,40); „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşirea 3,14); „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14,6). 16 Evrei 2,9. 17 Filipeni 3,10. 18 Cântarea I, Canonul Sâmbetei celei mari, „Penticostar”, p. 9. 19 Cântarea VI, Canonul Sâmbetei celei mari, „Penticostar”, p. 10. 20 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a III-a, VI, în „Omilii şi cuvântări”, EIBMBOR, Bucureşti, 2004, pp. 48-49. 21 Iezechiel 18,32. 22 Iezechiel 33,11. 23 Plângerile lui Ieremia 1,20.

Sursa MMB

marți, 14 aprilie 2009

O alta perspectiva asupra religiei si sanatatii

Sursa aici

„Ceea ce este bun din punct de vedere moral in Imparatia lui Dumnezeu, este bun si intr-un sens pragmatic pe pamintul locuit de oameni.”

Phillip Yancey face aceasta afirmatie in articolul sau, „Health and the God Factor” din Christianity Today, nr. 14 (1991). Ceea ce vrea sa spuna prin aceasta este ca legile si regulile date de Dumnezeu nu sunt rupte de realitatea in care traim si nu au menirea de a ne produce frustrare, ci sunt spre binele nostru, strins legate de sanatatea noastra fizica si mintala.

Preocuparea lui Dumnezeu pentru sanatatea noastra reiese din multe texte din Scriptura. El ne prezinta avantajele unei „inimi vesele” (Proverbe 17:22) si ne avertizeaza cu privire la efectele devastatoare ale emotiilor negative, cum ar fi invidia (Proverbe 14:30). Dumnezeu ne da instructiuni foarte clare cu privire la modul in care trebuie sa avem grija de persoanele bolnave (Levitic 13-14). Mai multe decit atit, biserica primeste insarcinarea de a avea grija de cei bolnavi (Iacov 5:14). Ascultarea de Dumnezeu este asociata in general cu viata lunga si sanatate (Deuteronom 6:1-12, Efeseni 6:1-3).

Tot mai multi specialisti in psihologie si psihiatrie descopera acest adevar prin intermediul studiilor asupra relatiei dintre credinta sau practica crestina si sanatatea mintala. Ceea ce au descoperit insa este ca religiozitatea este de asemenea asociata si cu sanatatea fizica. Unul dintre psihiatrii care au coordonat studii in acest sens este David Larson, care face urmatoarea declaratie intr-un jurnal de sanatate:

Spiritualitatea si religia au beneficii importante in ce priveste sanatatea si anumite studii au facut masuratori detaliate cu privire la acest lucru. Intrebarea care se pune astazi nu este daca exista sau nu beneficii, ci cum anume putem obtine acele beneficii. Nu ne mai putem permite sa neglijam aceasta variabila clinica importanta. (Marwick, 1995: „Should physicians prescribe prayer for health? Spiritual aspects of well-being considered.”, in Journal of the American Medical Association, 273, p. 1562)

In urma studiilor, el a ajuns la urmatoarele concluzii:

* Cei care se inchina in mod regulat traiesc mai mult;

* Religiozitatea este asociata cu o rata scazuta a atacurilor de cord, a arteriosclerozei, a presiunii ridicate a singelui si a infarcturilor;

* Oamenii religiosi sunt mai putin predispusi sa abuzeze de alcool sau sa foloseasca droguri. Dimpotriva, 40% dintre alcoolici recunosc faptul ca si-au abandonat credinta crestina in anii adolescentei;

* Credinta crestina ofera o protectie mai mare si impotriva divortului. Cei care merg regulat la biserica sunt mult mai putin expusi acestei tendinte.

* Cei mai linistiti in momentul mortii sunt cei care au un puternic angajament religios si o puternica credinta in viata de dupa moarte.

* Religiozitatea este asociata cu o reducere a anxietatii existentiale si ofera un sentiment al sperantei si al scopului in viata.

* Batrinii cu un puternic angajament religios sunt mai putin predispusi la depresii post-operatorii si au mai putine complicatii. De asemenea, isi revin mai repede in urma fracturilor si fac progrese mai rapide si mai multe decit cei care nu au un angajament religios.

In incheiere, el comenteaza: „A nu merge la biserica sau a merge foarte rar reprezinta un factor de risc al sanatatii foarte ridicat.” (D.B. Larson, „Associations between Dimensions of Religious Commitment and Mental Health”, American Journal of Psychiatry, 149, 1992, citat in Montagu G. Barker, Psychology, Religion and Mental Health, Rutherford House, Edinburgh, 1998, pag. 85)

Acest studiu, precum si altele in acest sens sugereaza ca oamenii care vin dintr-o traditie crestina si care sunt suficient de dedicati credintei lor, participind regulat la inchinare impreuna cu ceilalti credinciosi, au si anumite tendinte in ce priveste stilul de viata. Aceste tendinte se refera la consumul moderat de alcool sau chiar abstinenta totala, evitarea fumatului, precum si a consumului de droguri si fidelitatea in relatia de casatorie. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste practici crestine sunt eficiente in protejarea sanatatii fizice si mintale. Cu alte cuvinte, taria (sau seriozitatea) credintei noastre duce la o stare de sanatate a trupului si sufletului.

Putem privi aceste rezultate in doua moduri. Una dintre posibilitati este sa privim aceste studii cu scepticism si indoiala, gindindu-ne la atitia „crestini” care traiesc numai aparent dupa standardele morale ale crestinismului. Cu privire la acestia, studiile arata foarte clar ca practicarea cu masura a religiei este de fapt in detrimentul sanatatii. Mai exact, cu cit este mai slab angajamentul nostru, cu atit vor creste sentimentele de ingrijorare, de anxietate si de vina.

Conform studiilor lui Gordon Allport, un psiholog al anilor ’60, exista doua tipuri de angajament religios. Primul se refera la o religie extrinseca si este echivalentul conformitatii sociale. Mai exact, religia este un mijloc de a obtine ceva (acceptare sau beneficii sociale). Religiozitatea acestor oameni se afla intr-o corelatie negativa cu sanatatea mintala. Din contra, religia intrinseca reprezinta echivalentul angajamentului profund, personal. Pentru aceasta categorie de oameni, credinta este importanta de dragul credintei sau al ascultarii de Dumnezeu si reprezinta un scop in sine. Acestia sunt oamenii care aleg sa respecte principiile stabilite de Dumnezeu din convingere, pentru ca inteleg beneficiile ascultarii.

Un alt mod de a privi aceste rezultate este fiind constienti ca ele nu fac altceva decit sa confirme ceea ce ne-a spus Dumnezeu in Scriptura cu multa vreme in urma: „Nu te socoti singur intelept: teme-te de Domnul si abate-te de la rau. Aceasta va aduce sanatate trupului tau si putere oaselor tale.” (Proverbe 3: 7,8)

Bineinteles, putem sa privim lucrurile in mod diferit in functie de modul in care definim sanatatea mintala. Daca punem un semn de egalitate intre sanatatea mintala si absenta sentimentului de vina si ingrijorare, atunci nu exista nici o corelatie deosebita cu religiozitatea. Daca, pe de alta parte, consideram sanatatea mintala ca fiind sentimentul de a fi in controlul propriei vieti, caracterizate de flexibilitate, deschidere si conformitate cu valorile societatii in care traim, atunci exista o corelatie negativa cu religia. Acest lucru se intimpla deoarece noi, crestinii, credem ca Dumnezeu se afla in controlul vietilor noastre, stim ca suntem pacatosi in fata sfinteniei Sale si ca doar prin harul Sau putem fi iertati. Daca privim sanatatea mintala ca pe absenta simptomelor sau bolilor mintale, atunci exista o puternica corelatie pozitiva cu religiozitatea (Montagu Barker, Psychology, Religion and Mental Health, pag. 84).

Psihologii care se declara impotriva credintei crestine subliniaza de multe ori faptul ca religia duce la un sentiment excesiv de vina. Presupunind ca vina este o emotie negativa si prin urmare opusa sanatatii mintale, ei recomanda evitarea sentimentului de vina. Totusi, psihologii crestini (Narramore, 1985) fac diferenta dintre vina constructiva, care duce la marturisirea pacatelor, si absenta vinei, care duce la distrugerea stimei de sine prin concentrarea excesiva asupra propriei persoane. Un studiu interesant efectuat de Meek, Albright si McMinn (1995: „Religious Orientation, Guilt, Confession and Forgiveness, Journal of Psychology and Theology, 23, pag. 190) a adus dovezi pentru a sustine ca „oamenii religiosi, care merg la biserica sunt intr-adevar mai predispusi sentimentului de vina, dar sunt de asemenea mai predispusi si la marturisirea pacatelor si la iertarea propriei persoane decit cei ne-religiosi”. Concluzia lor a fost ca, in cazul oamenilor religiosi, vina are o functie instrumentala, adica ajuta la marturisirea pacatelor, pe cind in cazul oamenilor ne-religiosi, are mai degraba o functie terminala.

Aceasta legatura dintre religie si sanatatea fizica si mintala este complexa si are inca multe laturi ramase nedescoperite. Religia nu si-a actualizat inca pe deplin potentialul in ce priveste operarea etica, sanatoasa a personalitatii umane. Relatia dintre credinta, sanatate si religie ramine o preocupare curenta a studiilor de specialitate in psihologia crestina contemporana.

Ligia Manastireanu