Daruri din cer

Sursa...Adoramus

Cu catva timp in urma, un tata si-a pedepsit fata in varsta de trei ani fiindca a irosit un sul de hartie aurita de impachetat. Erau stramtorati cu banii si s-a infuriat cand copila a incercat sa impodobeasca o cutie pentru a o pune sub brad. Cu toate acestea, mica fetita i-a dat cadoul tatalui ei a doua zi dimineata, spunandu-i: „Asta e pentru tine, tati.” El s-a rusinat de reactia sa exagerata anterioara, insa mania lui s-a reaprins cand a descoperit ca acea cutie era goala. A strigat la ea: „Nu stii ca atunci cand oferi cuiva un cadou, ar trebui sa fie ceva inauntru?” Fetita si-a ridicat privirea inspre el si a spus, cu ochii inlacrimati: „Dar tati, nu e gol. Am suflat pupicuri in cutie. Toate pentru tine, tati.”

Tatal a fost coplesit. A cuprins-o in brate pe fetita si i-a cerut iertare. Ani de zile a tinut cutia aurie la capul patului sau. De fiecare data cand era deprimat, scotea cate un pupic imaginar si isi aducea aminte de dragostea copilului care l-a pus acolo. (David Jeremiah, Daruri din cer, Editura AquaForte, Cluj, 2005, pag. 27)

De multe ori, si noua, ca parinti, ne este greu sa ne iubim copiii si ne sare tandara din orice. In loc sa consideram cresterea copiilor un minunat privilegiu, o binecuvantare venita din cer pentru a ne umple vietile de bucurie, vedem numai latura negativa, noptile nedormite, galagia constanta care nu ne da nici o sansa sa ne odihnim, neascultarea si sfidarea, refuzul de a coopera. Ne este mult mai usor sa ne concentram atentia asupra necazurilor decat asupra darurilor.

Si totusi, Biblia insista asupra faptului ca micutii pe care-i avem in casa sunt de la Dumnezeu. „Copiii nu sunt niste accidente care vin sa ne dejoace planurile de cariera. Ei nu sunt niste obstacole sau aparitii nedorite in viata unor parinti ocupati. Copiii nostri sunt daruri pe care Dumnezeu ni le face.” (pag. 38)

Cand privim cresterea copiilor in acest fel, efectele vor fi vizibile pe toate planurile. Seyle (1976) a descoperit ca stresul este redus cel mai eficient nu prin succes, placere sau chiar dragoste. Stresul este redus cel mai eficient atunci cand suntem recunoscatori. A fi cu adevarat recunoscator inseamna a avea o constientizare venita din inima a faptului ca ti s-a intamplat ceva bun, ceva ce poti aprecia cu toata sinceritatea. Nicicand nu esti mai constient de lucrul acesta decat in momentul in care iti tii copilul in brate pentru prima data. Nu poti sa nu consideri acea experienta tainica drept cel mai minunat lucru care ti s-a intamplat. Iar mai tarziu, cand auzi pentru prima data „mama”, cand te rasfeti in pupicii dati de un mic omulet sau cand primesti o felicitare confectionata de copilul tau special pentru tine, ti se confirma din nou si din nou ca este imposibil ca acesti micuti sa fie niste „accidente” sau niste „inconveniente”. In schimb „ti se dezvaluie o priveliste tulburatoare daca privesti copiii din perspectiva Scripturii, ca trofee ale Lui.” (Howard Hendricks)

Daca vom lasa recunostinta sa ne calmeze mintile si trupurile....nu vom pierde frumusetea unui Dar venit din cer.

Ligia Manastireanu