Piaţa românească este dominată de ouă de la găini chinuite în baterii

Sursa Adevarul

Piaţa românească este dominată de ouă de la găini chinuite în baterii, susţin reprezentanţii organizaţiei pentru protecţia animalelor Vier Pfoten, ghidului informativ "Ştampila de pe ou".

Investigaţiile realizate de această organizaţie în 20 de lanţuri de supermarketuri din România arată că 17 dintre acestea comercializează ouă de la găini chinuite în baterii, iar 13 comercializează şi ouă cu probleme de etichetare.

Datele arată că opt reţele de magazine alimentare comercializează şi ouă ecologice, iar în cazul a cinci dintre acestea, se vând ouă de la găini crescute în hale la sol. Niciun magazin nu vinde ouă de la găini crescute în aer liber. Acestea pot fi găsite doar în pieţe agroalimentare, dar fără să fie ştampilate.

"Ştampila de pe ou este un instrument la îndemâna consumatorilor. Ea deţine controlul asupra a ceea ce mâncăm. Un ou a cărui ştampilă începe cu cifra 0 sau 1, reprezintă siguranţa că mâncăm sănătos. Cele ce încep cu cifra 2 şi mai ales cu 3 sunt produse de coşmar atât pentru găini, dar în cele din urmă şi pentru noi cei ce le consumăm. Sistemul de creştere intensiv, care în multe cazuri implică îndoparea găinilor cu medicamente şi furaje produse industrial, se adaugă hormonilor de stres produşi de păsări ca urmare a spaţiului restrâns în care îşi duc viaţa şi a privării acestora de posibilitatea de a-şi satisface libere nevoi fizioetologice esenţiale. Acestea nu au cocoş. Hormonii stresului produs de găinile crescute în baterii nu dispar la gătit şi noi oamenii îl ingerăm fără să conştientizăm că stresul găinii devine stresul nostru", a declarat directorul Institutului de Cercetări Alimentare, Gheorghe Mencinicopschi.

Ţările dezvoltate interzic creşterea găinilor în baterii

Ştampila de pe ou este obligatorie în România din 2005. Potrivit unei decizii a Comiei Europene, de la 1 ianuarie 2012 se interzice creşterea găinilor în baterii, explică coordonatorul campaniei, Gabriel Păun. Prin această cercetare s-au găsit şi multe probleme privind etichetarea, pe ambalaj fiind trecută o cifră, iar pe ouă alta.

Campania pe care o desfăşoară organizaţia Vier Pfoten îşi propune să militeze pentru încetarea producerii de ouă în astfel de baterii, iar supermarketurile să ofere consumatorilor şi ouă de la găini crescute în aer liber, a subliniat Gabriel Păun.

Bateriile sunt cuşti foarte mici, mai mici decât o coală A4, unde găinile stau înghesuite pe plasă de sârmă şi nu văd toată viaţa lumină naturală. Sunt hrănite cu vitamine sintetice şi medicamente, iar hrana lor conţine adesea coloranţi şi furaje modificate genetic.

Cu toate acestea, producătorii ataşaţi de baterii au inventat bateriile îmbunătăţite care au o suprafaţă ceva mai mare pentru fiecare găină - de 600 cm2. Ţări precum Austria şi Elveţia au interzis aceste baterii.

Proteina din ou, esenţială pentru organism

Gheorghe Mencinicopschi a arătat că este foarte necesar pentru organismul uman consumul de ouă, care are calitatea celei mai bune proteine, este cel mai echilibrat în aminoacid esenţial, iar gălbenuşul are nutrienţi foarte valoroşi pentru sănătate.

În plus, cercetările din ultima vreme au arătat că nu afectează arterele, deşi are o cantitate mare de colesterol, dar care este în compania unei substanţe care împiedică depunerea pe artere.

Specialistul insistă asupra necesităţii unei alimentaţii sănătoase şi în cunoştinţă de cauză şi că nu trebuie nu uitat că la deteriorarea stării de sănătate contribuie, pe lângă alimentaţi, şi alţi factori cum ar fi mediul, stresul şi mai ales lipsa de mişcare.

Informaţiile au fost colectate în perioada mai-decembrie 2009 şi sunt sintetizate în prima ediţie a ghidului informativ "Ştampila de pe ou", anunţă reprezentanţii organizaţiei pentru protecţia animalelor, citaţi de Agerpres.

Cum putem fi oameni...pentru Ioana!

Ioana va implini pe 22 februarie 18 ani!

Pe 15 Ianuarie 2010 a fost diagnosticata cu o formatiune tumorala mai mare de 4 cm, foarte grava care din pacate s-a dezvoltat rapid si fulminant in nasofaringe.
A fost operata de urgenta la Spitalul Militar Central Bucuresti si tumoarea a fost extirpata.
Greul insa abia acum incepe: vor fi necesare multe sedinte de chimioterapie si radioterapie pentru a stopa revenirea acestei cumplite boli.
Tratamentul Ioanei costa aproximativ 80.000 Euro, un efort material mult prea mare pentru familia unei invatatoare si a unui tata pensionat pe caz de boala, cu diabet zaharat si hipertensiune arteriala.

Este in puterea noastra sa readucem zambetul pe chipul Ioanei.
Fa un gest frumos si doneaza pentru a salva viata unui copil!

Pentru mai multe informatii accesati link-ul de mai jos, unde veti gasi si date privind modul cum puteti sa ajutati

http://ioanaspahiu.blogspot.com

In plus pe blogul Anei sunt link-uri catre mai multe licitatii cu produse foarte interesante (printre care si o excursie in Elvetia), iar sumele rezultate in urma acestora vor fi donate Ioanei.

Pilda vietii Sfantului Ioan Botezatorul - monah Nicolae Steinhardt

Sursa AICI

"Pilda vietii Sfantului Ioan Botezatorul sau "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca."

Ioan Botezatorul ne este indeobste cunoscut pentru marea sfintenie a vietii sale. I se spune inger in trup sau om ingeresc, de cat de aspra i-a fost viata in pustie si de cat de intransigenta asceza. Stim ca drept imbracaminte avea o haina din par de camila si ca imprejurul mijlocului purta o cingatoare de curea. De hranit se hranea numai cu lacuste si miere salbatica.

Acestea ne sunt cunoscute, asa incat socotesc ca mai de folos ne este a evoca alte insusiri ale unui sfant caruia ravna poporului lui Dumnezeu nu a sovait sa-i atribuie aripi de inger, iar iconarii, la randul lor, n-au pregetat sa-l infatiseze astfel in multe icoane si picturi bisericesti.

Insusirile la care doresc sa ma refer sunt:
- absoluta smerenie
- capacitatea de a iubi pe un altul nu numai ca pe sine ci si mai mult decat pe sine
- capacitatea de a recunoaste superioritatea altuia
- capacitatea de a sterge si anula sinea proprie inlocuind-o cu a altuia.

Viata Sfantului Ioan Botezatorul ne este cunoscuta in toata simplicitatea si rigoarea ci. Moartea lui, timpurie, constituie o dovada a ceea ce istoricilor contemporani si ilustrului nostru compatriot Mircea Eliade in special, le place a numi absurditate a istoriei.

Regele Irod - nu Irod cel Mare, omoratorul pruncilor nevinovati, ci fiul sau, Irod Agrippa - isi luase drept sotie pe femeia fratelui sau Filip. Casatoria aceasta era de fapt un concubinaj osandit de Ioan Botezatorul cu acele vorbe fara suliman si acel ton aprig care ii erau proprii.

Asa-zisa nevasta a lui Irod, Irodiada, femeie frumoasa si inteligenta insa cruda, ambitioasa si nerusinata, il dusmanea de aceea pe Ioan si-i tot cerea regelui sa-l starpeasca. In cele din urma izbuti sa obtina intemnitarea celui vrajmasit de ea: Ioan a fost inchis in beciurile palatului.

Acolo se afla cand i se ivi Irodiadei prilejul de a se descotorosi de acel a carui viata ii era ca un ghimpe in ochi. Fiind ziua de nastere a lui Irod si sarbatorindu-i-se aniversarea, s-a facut praznic bogat dupa cuviinta, poftiti au fost toti dregatorii tarii.

Acolo, la praznic, fiica din prima casatorie a Irodiadei, Salomeea pe nume, a dansat; dansul tinerei frumoase fete intr-atata i-a placut si l-a tulburat pe rege incat, ametit de bautura si aprins de pofta, i-a spus: cere-mi ce vrei, pana la jumatate din regatul meu, si-ti voi da. Si si-a intarit vorba cu juramant.

Salomeea, nestiind ce sa ceara, s-a sfatuit cu maica sa. Irodiada nu a stat pe ganduri: cere capul lui Ioan Botezatorul, i-a grait, acum, aici; sa ti-l aduca pe o tipsie. Regele Irod atunci s-a cutremurat. Nu era deloc dispus sa-l omoare pe Ioan despre care stia ca norodul il socoteste prooroc; si-apoi nici lui omul nu-i era cu totul antipatic; in felul lui il respecta si consimti se la arestarea lui numai ca sa scape de gura muierii.

Nerodului, ametit cum era, i-a fost insa rusine sa-si calce nesabuitul juramant. Ar fi putut prea bine sa-i explice fetei: ti-am fagaduit pana la jumatatea regatului meu, dar omul acesta pretuieste mai mult decat jumatate din regatul meu, astfel incat nu ti-l pot da; cere-mi altceva. Dar nu l-a purtat mintea catre acest raspuns drept, ci ca netotul a implinit salbatica sfuntata cerere: lui Ioan i s-a taiat capul in chiar beciurile palatului si cinstitul cap i-a fost adus Salomeei pe tipsie, precum dorise ticaloasa de Irodiada.

Smerenia absoluta a Botezatorului reiese cu prisosinta din textul celor patru Evanghelii care folosesc aproape aceleasi cuvinte centrate in jurul a cinci idei:
- Iisus e mai puternic decat Ioan
- Ioan nu este vrednic sa-I dezlege cureaua incaltamintei
- Ioan nu poate boteza decat cu apa, pe cand Iisus va boteza cu Duh Sfant si cu foc
- Iisus este anterior lui Ioan
- Iisus este Cel ce va sa vina.

Intr-adevar, referatul lui Matei relateaza: "Cel Care vine dupa mine este mai puternic decat mine. Nu sunt vrednic sa-i duc incaltamintea. Eu va botez cu apa spre pocainta. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc."

Iar cand Iisus vine la repejiunile Iordanului spre a primi botezul, Ioan exclama uimit si coplesit: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?"

In referatul lui Marcu citim de asemenea: "Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine. Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei."

Si tot in felul acesta scrie si Sfantul Evanghelist Luca: "Eu va botez cu apa, dar vine Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. El va va boteza cu Duh Sfant si cu foc."

In textul evanghelic al Sfantuiui Apostol Ioan gasim lamuriri mai ample: "Acesta este despre Care am zis: Cel ce vine dupa} mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era."

Botezatorului i se pune intrebarea: "Cine esti? Esti tu Hristosul, esti tu Ilie, esti tu Proorocul?" Iar el, ne spune textul evanghelic, "a marturisit si n-a tagaduit si a marturisit: Nu sunt eu Hristosul, nu sunt nici Ilie si nici Proorocul."

Cu deplina modestie si potrivit adevarului, cel intrebat din nou raspunde: "Eu sunt glasul celui care striga in pustie: indreptati caile Domnului."

Si iarasi, tot ca in celelalte referate:

"Eu va botez cu apa, dar in mijlocul vostru se afla Acela pe Care voi nu-L stiti, Cel care vine dupa mine, Care inainte de mine a fost si Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei."

De doua ori afirma Ioan, aratandu-L pe Iisus: "Iata Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii." Iar dupa botezul Domnului in Iordan: "Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El."

Si, in acelasi mod, mai categoric insa: "Acesta este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 34). Iar mai apoi urmeaza (Ioan 3, 20) una dintre cele mai emotionante, mai neasteptate, mai rascolitoare si mai iesite din comun fraze din cate se afla in Sfanta Scriptura: este declaratia-marturisire a nobilului Ioan:

"Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca."

Cine oare ar mai glasui astfel? Care dintre toti oamenii salasluitori vreodata pe acest pamant ar spune despre sine ca-si doreste sa se micsoreze, ca i se cade sa se umileasca in vreme ce aproapelui sau i se cuvine sa creasca, sa sporeasca?

Firesc ii este omului rationamentul cu totul invers: sa voiasca a creste si a propasi el pe seama si in dauna celorlalti. Ceilalti? Sa-l admire, sa-l slujeasca, sa-l rasfete, sa-l ridice in slavi! Oricat de mult, de fara intrerupere, de nereticent. Satul de laude, complimente, slujiri si plecaciuni nu se va declara niciodata. Convins de perfecta-i superioritate nu va inceta in veac a fi.

Egocentrismul si idolatrizarea eului sunt cererile si dorintele sufletului omenesc obisnuit, catusi de putin stergerea si infrangerea sinei, recunoasterea superioritatii altuia. Ceilalti ii sunt toti inferiori, orbi care nu se pricep sa-i deosebeasca insusirile exceptionale si sa-I aprecieze cum ar trebui.

Si totusi Ioan Botezatorul aceasta chiar face, lucrul acesta de necrezut, de potrivnic firii, de scandalos pentru orice psihie normala: pe sine se vrea micsorandu-se, pe celalalt crescand, biruind, afirmandu-se, implinindu-se!

De aceea si este fraza de la Ioan 3, 30 atat de nepamanteasca, de fara de pereche, de anevoie asimilabila mintilor noastre. In cuprinsul Scripturii - bogata in formule fascinante si-n sentinte vrednice a se intipari in cugetul nostru - zicerea Botezatorului straluceste totusi cu o lumina nespusa si ni se infatiseaza ca un giuvaer; ea contrazice atat de fatis tendinta oricarei individualitati de a se socoti centrul cercului inconjurator si de a considera ca legitim sa-si acorde numai drepturi si monopolul dreptatii incat nu poate sa nu uimeasca asa cum ar face marul care, sfidand legea universala a gravitatiei, in loc sa cada la pamant cand se desprinde din pom, s-ar inalta spre cer.

In relatia dintre Iisus si Botezator se iveste problema ucenicilor. Se pare ca a existat o rivalitate intre ucenicii unuia si ai celuilalt. Evangheliile Sfintilor Matei (11, 2-5) si Luca (7, 19-22) ne relateaza ca, inchis fiind, Ioan si-a trimis ucenicii sa-L intrebe pe Iisus: Tu esti Cel ce vine, sau sa asteptam pe altul? Intrebare cat se poate de ciudatel pentru ca stim ca Ioan Il marturisise pe Iisus a fi intru adevar Fiul lui Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu Care ridica pacatul lumii si Cel asupra Caruia S-a pogorat Duhul Sfant.

Cum putem rezolva o asemenea contradictie flagranta? Explicatia cu precadere plauzibila o consider a fi aceea care presupune o intelegere prealabila (expresa ori tacita) intre Iisus si Ioan. In vederea lamuririi ucenicilor sai si a potolirii in certitudinilor care-i framantau, Ioan ii trimite la Iisus cu o intrebare ce reprezenta de fapt nu gandul sau nesovaitor ci sovaielile si umbrele din cugetele lor.

Iar Iisus, cu acea inteligenta omeneasca la care nu se sfia sa faca uneori apel (spre pilda in cazul platii dajdiei catre Cezar ori al femeii maritate cu sapte frati ori al semnului cerut de saduchei), nu se proclama a fi Hristosul ci, cu multa abilitate si modestie, le cere sa constate faptele, lasandu-le pe acestea sa vorbeasca iar pe invatacei poftindu-i doar sa traga concluzia care se impunea.

Le arata cele ce se petrec aievea: orbii vad, surzii aud, schiopii umbla, leprosii se curatesc, mortii inviaza. Desigur ca ucenicii nu puteau deduce altceva decat ca Acel ce savarseste asemenea minuni este Mesia.

Dar cum apare Ioan vazut de Iisus? Textul de la Luca 7, 24 si urm. este edificator si clar.

Zice Domnul catre multimi, dupa plecarea ucenicilor pasa-mi-se trimisi de Ioan: "Ce ati iesit sa priviti in pustie? Oare trestie clatinata de vant? Oare om imbracat in haine moi si scumpe? Oare prooroc?" Si tot El raspunde cu glas ferm: "Da, zic voua si mai mult decat un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: Iata trimit inaintea fetei Tale pe ingerul Meu care va gati calea Ta, inaintea Ta." Si inca: "Zic voua: Intre cei nascuti din femei nu este mai mare decat Ioan; dar cel mai mic in Imparatia lui Dumnezeu este mai mare decat el."

Domnul asadar confirma caracterul ingeresc al lui Ioan, nu insa fara a adauga despre omul recunoscut a fi "cel mai mare dintre cei nascuti din femei" tainicele cuvinte: "Totusi cel mai mic din imparatia cerurilor este mai mare decat el." Sensul lor cred ca nu poate fi deceat acesta: Ioan, ultimul prooroc al Vechiului Testament, Ioan Vestitorul, Inaintemergatorul si Botezatorul lui Hristos nu a primit botezul crestin.

Asa fiind, intocmai ca patriarhii, dreptii si proorocii Vechiului Testament, el va salaslui cu sufletul in iad pana ce Domnul dupa rastignirea Sa va fi coborat in acel loc spre a-i slobozi. Ioan nu a primit botezul crestin in numele Sfintei Treimi, iata de ce e socotit mai mic decat oricare dintre locuitorii Imparatiei lui Dumnezeu.

Ne putem intreba acum ce semnifica pentru noi Ioan Botezatorul, prin care insusiri ale lui ni se arata admirabil, adica vrednic de mirare si veneratie, prin care ne poate fi calauzitor si model?

Prin smerenia sa absoluta, desigur. Prin iubirea sa totala fata de un altul, respectiv de Hristos, prin puterea de zdrobire a iubirii de sine si a inlocuirii ei cu iubirea pentru altul. Ioan Botezatorul se trece in umbra, se sterge, parca s-ar dori invizibil. El devine acel prieten al Mirelui de care pomeneste Iisus in versetul 29 al capitolului 3 din Evanghelia Sfantului Ioan, prietenul care se bucura de bucuria Mirelui, care sta si-L asculta cu dragoste si supunere, care nu-si doreste nimic alta decat sa-L slujeasca. Iata ce este Ioan Botezatorul: este minunata pilda de "eu" care iese din sine si - cu smerenie si netarmurit devotament - dobandeste putinta de a-si iubi semenul mai mult decat pe sine insusi.

Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar pe calea stramta a infrangerii trufiei, a neroadei trufii, a egoismului si egocentrismului nostru ridicol care-si face ras de noi indemnandu-ne a crede ca suntem, fiecare, punctul geometric din chiar centrul lumii si ne da ghes a ne increde numai in noi insine, a ne inchide si incuia in carapacea bine ferecata a sinei noastre imperialiste.

Ioan ne poate fi pilda sigura de dragoste pentru Mire, adica pentru Hristos si de slujire neprecupetita a Sa. Dar, va veti intreba poate, cum de-L putem sluji si iubi ca pe un prieten pe Hristos Care acum nu se mai afla in cuprinsul pamantului ci S-a inaltat la cer? Cum de-I putem sta alaturi, Il asculta, Ii vadi iubirea noastra?

Raspuns nu poate fi altul decat: sa nu huliti, frati crestini, pretinzand ca Hristos nu se mai afla pe pamant si ca S-a inaltat Ia cer astfel incat nu-L mai puteti iubi si sluji cum a facut Ioan Botezatorul. Oare ati uitat cele scrise in capitolul 25 al Evangheliei de la Matei unde Domnul, vorbind despre Infricosata Judecata, spune ca intrucat am hranit, adapat, imbracat, vizitat, cercetat si ajutat pe unii din fratii Sai prea mici aflati in necazuri, suferinte, robie sau lipsuri pe El L-am hranit, adapat, imbracat, vizitat, cercetat si ajutat? Pe El, pe nimeni altul.

Hristos e prezent pe acest pamant in Sfanta Euharistie sub chipul painii si al vinului. Si mai este prezent la fel de lucrator - sub chipul tuturor oamenilor asupriti, obiditi, incercati, ispititi de suferinte, nevoi si nedreptati. Iubindu-i si slujindu-i pe acesti foarte mici frati ai Sai, Lui Ii manifestam dragostea noastra si pe El insusi Il slujim.

Blasfemie este a zice ca nu avem cum sluji, intocmai ca Botezatorul, pe Hristos, ca El nu mai este de fata in lumea sensibila! Dragostea - virtute crestineasca suprema si singura perena - este mijlocul fara gres care ne sta la indemana pentru a ne dovedi umanitatea si crestinatatea.

Marele nostru compatriot, ilustrul scriitor de limba franceza, Emil (E.M.) Cioran sustine ca a cere omului sa iubeasca e tot una cu a cere unui virus sa iubeasca un alt virus. Fireste, cum de-am putea, bunaoara, cere virusului cancerului sa iubeasca pe virusul maladiei sida.

Numai ca Emil Cioran, in aversiunea sa pentru Hristos si crestinism, nu ia aminte la faptul ca omul nu-i tot una cu virusul patogen; identificarea facuta de Cioran, fiul preotului din Rasinari, e grabita si superficiala.

Omul are, neindoielnic, trasaturi comune cu animalul, insa pecetluirea lui drept virus e (cel putin) reductionista, e o simpla butada de scriitor sceptic si de cugetator care vrea sa-si faca lectorul praf si sa-i dea gata cu procedee stilistice desigur scanteietoare si abrupte insa la fel de subrede ca jocul de lumini al focului de artificii sau al lampioanelor de hartie colorata. Ateismul de multe ori isi impinge aderentii, chiar cei mai talentati, spre enormitati si copilarii.

Noi retinem din viata si jertfa Sfantului Ioan Botezatorul altceva: capacitatea omeneasca de a iesi din sine, de a depasi stramtoarea fenomenalitatii, de a iubi pe un altul. Noi cutezam chiar a ne face o calauza (sau macar un temei de neincredere in afirmatii sumare) din zguduitoarea, admirabila, senina fraza de la Ioan 3, 30: "Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez."

Cu ea in suflet si-n inima si-n cuget si-n adancul sensibilitatii noastre biruite sa parasim acum, nu fara a multumi Domnului, acest sfant lacas."

monah Nicolae Steinhardt

Pomenirea Sfântului si întâiului Mucenic si Arhidiacon Stefan(+33)

Sursa aici

Facandu-se, oarecand, intrebare, intre saduchei, farisei si elini, despre Domnul nostru Iisus Hristos, unii zicand ca este prooroc, altii ca este inselator, altii ca este Fiul lui Dumnezeu, fericitul acesta, intai Mucenic si Arhidiacon Stefan, a stat intr-un loc inalt si bine a vestit si a marturisit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos. Si a zis: "Barbati frati, pentru ce s-au inmultit rautatile voastre si este tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul acela care crede si nu se indoieste de Iisus Hristos, ca El este Cel ce a plecat cerurile si S-a pogorat pentru pacatele noastre, Care S-a nascut din Fecioara cea sfanta si curata, aleasa, mai inainte de intemeierea lumii. Acesta neputintele noastre le-a luat si bolile noastre le-a purtat. Ca pe cei orbi, i-a facut sa vada, pe cei leprosi, i-a curatit, dracii i-a gonit si pe toti ne-a mantuit".
Iar ei, auzind aceasta, se certau cu dansul, graind impotriva. Si, hulind pe Domnul cel propovaduit, l-au dus pe Stefan la adunarea sfatului, la arhierei, ca nu puteau sta impotriva intelepciunii si duhului care vorbea, precum scrie la Faptele Apostolilor.
Si au adus martori mincinosi, care au zis: "Noi l-am auzit pe acesta graind cuvinte de hula impotriva Templului si a Legii si, ca Iisus Nazarineanul va schima obiceiurile pe care ni le-a dat Moise". Si pe cand il invinuiau, cei din sobor au vazut fata lui Stefan stralucind, ca o fata de inger.
Si, umplandu-se de ravna, Stefan a adus impotriva lor cuvant de mustrare, precum odinioara Ilie, zicand catre dansii: "Oameni tari in cerbicie si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea va impotriviti Duhului Sfant; cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi". Iar ei, auzindu-l si neputand suferi, s-au pornit cu nespusa manie si scrasneau cu dintii asupra lui. Dar, cautand la cer, Stefan a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta slavei si a zis: "Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu" (Fapte 7,56).
Si, astupandu-si urechile, necredinciosii s-au aruncat asupra lui, l-au scos afara din cetate, si-l ucideau cu pietre, pe cand el se ruga pentru dansii, zicand: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta". Si, acestea zicand, a adormit.
Sangele Mucenicilor este totdeauna o samanta care aduce roade. La uciderea lui Stefan era un tanar, care pazea hainele ucigasilor Mucenicului. Se numeste Saul si el se invoise la uciderea ce se facea. Dar iata, rugaciunea si sangele lui Stefan au biruit in taina si acest Saul, dupa ce s-a intalnit cu Domnul, pe drumul Damascului, s-a facut Sfantul si marele nostru Apostol Pavel. Sangele Mucenicilor totdeauna lucreaza biruintele Domnului.

Melancolie...dulce melodie

Una din melodiile preferate

Update

Nu am mai postat de mult timp. Nu va faceti griji (asta daca isi facea cineva griji :))nu am patit nimic, doar ca am inceput cursurile unei scoli care-mi va permite la finalizarea ei sa pot obtine un job de bugetar.
Intre timp a trebuit sa ma mut temporar in Bucuresti, lucru de care nu sunt deloc incantata deoarece asta inseamna ca stau departe de familia mea, iar cursurile imi ocupa aproape intreaga zi, asa ca nu am reusit sa vizitez orasul. Nici macar in parcul Cismigiu, care se afla langa scoala pe care o frecventez, nu am reusit sa ma plimb nici macar o data. Incerc sa ma consolez cu gandul ca nu mai am mult...pana la vacanta de Craciun.
Intre timp ma delectez urmarind blogurile mele preferate...si cam atat.

Mierea de albine - sfaturi utile

Sursa AICI

Despre mierea cristalizata

Recent extrasa din faguri, mierea curge usor, deoarece pastreaza inca temperatura stupului de circa 35oC. Pe masura ce aceasta temperatura scade, devine din ce in ce mai vascoasa si incepe sa cristalizeze. Acest proces de cristalizare variaza de la un sortiment de miere la altul. Cu cat procentul de glucoza este mai ridicat, cu atat mierea cristalizeaza mai repede si invers. Mierea de salcam de exemplu, care are procentul de glucoza cel mai scazut iar procentul de fructoza cel mai ridicat, cristalizeaza cel mai greu. Functie de procentul de fructoza, aceasta miere poate zaharisi chiar si dupa mai multi ani. La polul opus este mierea de rapita, care, avand procentul de glucoza cel mai ridicat, cristalizeaza foarte repede.

De obicei, produsul aflat in comert, ambalat in borcane de sticla, este tratat prin diferite metode astfel ca mierea se pastreaza in forma fluida mult timp.

Este bine sa se retina ca valoarea mierii cristalizate nu este cu nimic modificata fata de cea fluida; s-ar putea spune ca dimpotriva, prezinta o garantie in plus ca mierea este naturala fara substituiri sau falsificari, stiut fiind ca mierea falsificata nu cristalizeaza.

Despre incalzirea mierii

Transformarea mierii cristalizate in miere lichida se face prin introducerea vasului in care se gaseste, intr-un alt vas cu apa fierbinte, la temperatura de cel mult 40 oC, incalzirea mierii peste aceasta temperatura aducand modificari. Mai mult de atat, trebuie sa stiti ca mierea, incalzita excesiv produce "furfurol", o substanta toxica!. Furfurolul este o aldehida care se prezinta sub forma de lichid uleios, cu miros particular. Se foloseste ca solvent selectiv la rafinarea uleiurilor minerale si vegetale si ca insecticid, vermicid. Prin urmare nu folositi mierea pentru prajituri, atunci cand aceasta ar trebui sa fie bagata la cuptor sau pusa pe flacara aragazului.

Cum puteti verifica pe loc calitatea mierii

Metoda 1 Puneti intr-o lingurita putina miere. Cu varful unui creion chimic amestecati in miere pret de cca 1 min. Daca mierea se coloreaza de la creionul chimic, atunci ea nu este naturala. Daca mierea nu si-a modificat culoarea, atunci ea este naturala.

Metoda 2 Puteti testa calitatea mierii fluide simplu cu ajutorul unei lingurite astfel: se introduce lingurita in borcanul de miere si se ridica. Daca mierea curge continuu, atunci ea este naturala. Daca se intrerupe si curge sub forma de picaturi atunci alegeti-va alt furnizor de miere!