sâmbătă, 28 martie 2009

Se poate sa fii casatorit si fericit?




Am gasit un articol interesant scris de Ligia Manastireanu...sursa aici


„Căsătoria este un angajament de 50%-50%: tu-ţi faci partea ta, iar eu mi-o fac pe a mea.“

„Nu investi prea mult în soţul tău, pentru că va profita doar de pe urma ta.“

„Încearcă să obţii cât poţi de mult din relaţia de căsătorie, fără să te implici prea tare emoţional.“

„Ce rost mai are să te căsătoreşti? De ce să strici o relaţie care merge aşa de bine?“

Revistele şi emisiunile televizate sunt pline de asemenea mesaje pe care le transmit tinerilor căsătoriţi sau celor care doresc să facă acest pas. În acest context socio-moral denaturat, nici nu este de mirare că multora le vine greu să creadă că se poate să fii fericit chiar dacă eşti căsătorit. Dacă vrem să aflăm fericirea în cadrul căsătoriei, trebuie să mergem la Cel care a creat-o. Dumnezeu, care a „inventat“ căsătoria ne spune nu doar că se poate să fii împlinit şi fericit în relaţia de căsătorie, dar că acesta este singurul cadru pe care l-a intenţionat pentru desfăşurarea relaţiei dintre un bărbat şi o femeie. Din moment ce căsătoria a fost ideea lui Dumnezeu, mi se pare înţelept să căutăm sfaturi la Cel care a creat-o şi o protejează şi nu la cei care mai degrabă o distrug.

CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ FIM FERICIŢI ÎN RELAŢIA DE CĂSĂTORIE?

1. EGOISMUL este cel mai mare impediment în calea fericirii unui cuplu căsătorit. Mulţi nu vor fi de acord cu această afirmaţie, deoarece este foarte nepopulară. Toţi prietenii, familia şi chiar specialiştii în probleme de familie ne sfătuiesc să căutăm propria fericire, să încercăm să obţinem cît mai mult de la celălalt. În economia lui Dumnezeu, ne spune Tim LaHaye (2002), un renumit consilier marital, „nu obţii nimic încercând să obţii. Modalitatea de a obţine ceva este dăruind.“ Trebuie să avem gândirea lui Hristos, ne spune apostolul Pavel în Filipeni 2:3-4: „Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă sau din mândrie, ci, în umilinţă, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora.“ Dacă intrăm în căsătorie cu această idee, că nu este datoria partenerului nostru să ne facă fericite, ci să ne concentrăm toată atenţia asupra responsabilităţii noastre de a-l face fericit, vom găsi că acest lucru ne aduce multă împlinire.
2. Un alt motiv care-i împiedică pe mulţi să se bucure de relaţia lor de căsătorie sunt AŞTEPTĂRILE NEREALISTE. Mulţi tineri se căsătoresc având în minte un anumit model de soţie sau de soţ, reprezentat poate de proprii lui părinţi şi se aşteaptă ca partenerul de căsătorie să se poarte în acelaşi fel. Când acest lucru nu se întâmplă, există dezamăgiri profunde de ambele părţi. Multe schimbări intervin şi odată cu apariţia copiilor. Părinţii tineri se aşteaptă ca toate lucrurile să revină la normal odată ce copilul se naşte, iar când această „normalitate“ întârzie să mai apară apar frustrări şi neînţelegeri cu privire la împărţirea noilor responsabilităţi.
3. NEMULŢUMIREA este o stare ce împiedică multe cupluri să se bucure de relaţia lor. Fericirea adevărată nu depinde de împrejurări, de sentimente sau de alte persoane, este „o stare a inimii, nu o stare de lucruri.“ (Linda Dillow, 2002) Cu toate acestea, puţine cupluri reuşesc să se bucure de relaţia lor indiferent de circumstanţe şi se amăgesc că fericirea lor depinde de contul din bancă sau de marca maşinii pe care o conduc. Adevărul este că, cine nu se ştie bucura de puţine lucruri, va găsi motive de nemulţumire şi atunci când are multe, iar cine aşteaptă perfecţiunea de la partenerul de căsătorie pentru a fi mulţumit nu va avea parte decât de frustrare.
4. STRESUL ŞI ÎNGRIJORAREA au capacitatea de a distruge orice relaţie dacă nu sunt ţinute sub control. Stresul poate avea multe cauze: oboseala, lipsa de timp a celor doi parteneri unul pentru celălalt, conflicte latente, rămase nerezolvate, problemele legate de copii. Există ceva în natura noastră care nu ne lasă să ne bucurăm de momentele când ne merge bine ci ne face să ne îngrijorăm cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla. Motivele de îngrijorare sunt şi ele diverse, pe primul loc fiind banii: cu ce vom plăti chiria luna aceasta? voi avea bani să le cumpăr copiilor de mâncare? Alte motive de îngrijorare ar fi fericirea relaţiei de căsătorie, fidelitatea partenerului, posibilitatea îmbolnăvirii acestuia şi multe altele. Din nou, Dumnezeu ne cere un lucru ieşit din comun, şi anume să nu ne îngrijorăm cu privire la aceste lucruri, pe care oricum nu le putem controla, ci, prin credinţă, să acceptăm faptul că avem un Dumnezeu cu resurse inepuizabile care se poate îngriji de problemele noastre.

CINCI PAŞI SPRE FERICIREA ÎN RELAŢIA DE CĂSĂTORIE

1. MATURITATEA
Dacă cel mai mare impediment în calea fericirii conjugale este egoismul, primul pas spre o viaţă de căsătorie fericită şi împlinită îl reprezintă maturitatea, ne spune Tim LaHaye (2002). Maturitatea se defineşte prin echilibrul emoţional şi lipsa de egoism a partenerilor. Fără aceste calităţi, în primii ani de căsătorie în mod special se pot naşte o serie de conflicte de interese. Când doi tineri obişnuiţi să ia decizii bazate doar pe nevoile şi dorinţele lor trebuie să înveţe să ţină cont şi de nevoile celuilalt, se pot naşte o serie de conflicte, în funcţie de gradul de maturitate al partenerilor. Acesta se poate determina şi în funcţie de motivul pentru care fiecare dintre parteneri a intrat în relaţia de căsătorie: pentru a scăpa de situaţia nefericită de acasă, pentru că s-au săturat ca părinţii să le spună tot timpul ce să facă, pentru că au vrut ca cineva să-i iubească. Toate acestea sunt motive imature pentru a începe o căsnicie şi dacă pe cei doi nu-i leagă şi o dragoste lipsită de egoism şi care nu caută doar interesul propriu, problemele nu vor întârzia să apară. Tinerii ar trebui să se căsătorească cu scopul de a-şi face partenerul fericit, neaşteptând nimic în schimb. Propria maturitate va determina în timp creşterea în maturitate şi a partenerului, deschizând cheia spre o viaţă de căsătorie fericită şi împlinită.
2. DRAGOSTEA
Am întâlnit mulţi tineri care doreau să se căsătorească, dar refuzau sfatul sau ajutorul oricui, susţinând sus şi tare: „Dar noi ne iubim!“ Probabil că acesta este cel mai popular, dar şi cel mai puţin înţeles termen. În mod car, este legat şi de maturitate, deoarece dragostea presupune lipsa de egoism şi dăruirea necondiţionată, fără a aştepta ceva în schimb, iar acest lucru nu se poate întâmpla fără un anumit grad de maturitate. Dumnezeu cere şi soţiilor să-şi iubească soţii (Tit 2:4), dar cere în mod special bărbaţilor să-şi iubească soţiile ca pe trupurile lor (Ef.5:25, 28, 33), şi este imposibil ca o soţie care este iubită în acest mod să nu întoarcă dragostea soţului ei.
3. COMUNICAREA
Dragostea presupune şi cunoaşterea partenerului de căsătorie, iar cunoaşterea nu se poate realiza fără comunicare. În general, cuplurile necăsătorite sau căsătorite de curând înţeleg acest lucru şi nu au probleme de comunicare. Totuşi, după o perioadă, această capacitate de a comunica eficient dispare, lăsând loc conflictelor nerezolvate, certurilor explozive sau, dimpotrivă, lipsei de comunicare. Multe cupluri, în special cele de vârsta a doua, nu au învăţat niciodată să comunice şi se mulţumesc cu o căsnicie de mâna a doua, deoarece nu sunt dispuse să depună nici un efort. Există mai multe piedici în calea unei comunicări eficiente între parteneri. Probabil că cea mai mare piedică o constituie auto-protecţia. Ştim că, în timp ce comunicăm, ne facem vulnerabili în faţa partenerului şi atunci preferăm să ne protejăm imaginea proprie, emoţiile şi sentimentele. O modalitate de exprimare a auto-protecţiei o reprezintă mânia explozivă. Când partenerul ne descoperă o slăbiciune, căutăm repede să ne protejăm, comunicându-i că, dacă se apropie mai mult de noi, vom exploda. Dacă în general bărbaţii tind să folosească această armă, femeile se apără într-un mod mai subtil şi aparent mai nevinovat, dar în realitate mai dăunător, pentru că nici măcar nu este conştientizat ca atare. Femeile izbucnesc în lacrimi când sunt confruntate cu neajunsurile lor, transmiţând acelaşi mesaj: „Nu-mi dezvălui slăbiciunile, pentru că te voi face să te simţi prost pentru asta şi voi începe să plâng!“ Bineînţeles, nu de fiecare dată când o femeie plânge o face pentru a se auto-proteja. Bărbaţii trebuie să înveţe să distingă între lacrimile de auto-protecţie şi cele cauzate de emoţie, stres, bucurie sau supărare. Cea de-a treia armă de apărare este tăcerea sau închiderea în sine. Aceasta este o armă deosebit de periculoasă şi este alimentată în special de mânie. Din nou, această tactică este folosită cu precădere de bărbaţi pentru a-şi pedepsi soţiile într-un mod mai subtil, dar este foarte dăunătoare relaţiei şi întristează pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:30-32). Nici un soţ sau o soţie nu poate spune că are pe Duhul Sfânt şi în acelaşi timp să ţină mânie pe partenerul de căsătorie, pedepsindu-l prin lipsa de comunicare.
4. RUGĂCIUNEA
„Rugăciunea este cel mai bun mijloc de comunicare dintre doi oameni“, susţine Tim LaHaye (2002), care a văzut multe cupluri complet transformate odată ce au început să se roage împreună. Acesta este un pas important în calea spre fericirea în relaţia de căsătorie. Cineva spunea odată: „Nu te poţi certa cu femeia cu care te rogi în fiecare zi.“ Dacă ar înţelege importanţa şi beneficiile rugăciunii, mult mai multe cupluri s-ar bucura de o relaţie armonioasă şi de o comunicare reală.
5. HRISTOS
Dacă cei doi parteneri au amândoi o relaţie personală şi reală cu Hristos, atunci vor avea o relaţie bună şi unul cu altul. Nici o căsătorie care nu Îl are în centru pe Hristos nu va experimenta binecuvântarea lui Dumnezeu peste acea relaţie. Hristos sfinţeşte relaţia dintre cei doi parteneri şi vrea ca ei să se bucure unul de altul: „…bucură-te de nevasta tinereţii tale(…); fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!“ (Prov.5:18, 19) Fără îndoială, Hristos reprezintă cea mai importantă cheie spre fericirea în căsătorie.

După toate aceste impedimente care stau în calea fericirii şi după aşa un efort ce trebuie depus pentru a păstra o relaţie de căsătorie, mulţi se întreabă dacă merită, dacă există cupluri care au reuşit să aibă o viaţă de căsătorie fericită şi împlinitoare. Am adunat câteva mărturii ale unor cupluri ce sunt fericite după ani de zile de căsătorie şi în ciuda dificultăţilor prin care au trecut:
„Mă simt ca o ghindă ce a fost aruncată între o grămadă de pietre. N-am avut niciodată lumina de care aveam nevoie sau un pământ bun, aşa că am ajuns să fiu un stejar îndoit şi strâmb. Dar în cei zece ani de când suntem căsătoriţi, simt că ai făcut imposibilul. M-ai transplantat într-un pământ bun, cu mult soare, unde pot în sfârşit să cresc drept şi înalt.“

„Cu slujba pe care o am, de multe ori simt că merg pe un drum prin deşert în mijlocul verii. După ce mă lupt toată ziua cu căldura şi cu cactuşii care mă înţeapă, ajung în sfârşit la o oază de verdeaţă, unde găsesc un izvor de apă rece din care pot bea şi unde mă pot odihni. Aşa mă simt când vin acasă la soţia mea. După patruzeci de ani de căsătorie, încă simt că venirea acasă la soţia mea după o zi istovitoare de muncă este ca o oază de verdeaţă.“

„Dragostea ta, puternică şi rezistentă, este ca un munte care se ridică în mijlocul câmpiilor, la care mă pot uita întotdeauna şi a cărui frumuseţe mă impresionează. Ştiu că este acolo şi îmi dă un sentiment de siguranţă. “

Un comentariu:

Mihaela spunea...

Nu stiu daca se poate.Eu sunt casatorita a doua oara spre rusinea mea dar imi pare foarte rau.Totul a fost frumos pana m-am casatorit.La cateva luni dupa nunta a si inceput sa-si bata joc de mine.La fel s-a intamplat si cu primul.Sunt foarte dezamagita nu mai cred in casatorie,sunt trista si as vrea sa-mi pot explica de ce se intampla as ca eu nu inteleg nimic.